Daniel 4

4 ¹Împăratul Nebucadnețar, către toate popoarele, neamurile și limbile care locuiesc pe tot pământul: Pacea voastră să sporească!

²Mă bucur să vestesc semnele și minunile pe care mi le-a făcut Dumnezeul Cel Preaînalt. ³Cât de mari sunt semnele Lui și cât de puternice sunt minunile Lui! Împărăția Lui este o împărăție veșnică, iar stăpânirea Lui ține din neam în neam.

⁴Eu, Nebucadnețar, trăiam liniștit în casa mea și înfloream în palatul meu. ⁵Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile din pat și vedeniile din mintea mea m-au îngrozit. ⁶De aceea am poruncit să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să-mi spună tâlcul visului. ⁷Atunci au intrat magii, descântătorii, babilonienii și astrologii. Le-am spus visul, dar n-au putut să mi-l tâlcuiască. ⁸În cele din urmă a venit înaintea mea Daniel — numit Beltșațar după numele dumnezeului meu, cel în care este duhul dumnezeilor celor sfinți — și i-am spus visul. ⁹Beltșațar, mai-marele magilor, știu că duhul dumnezeilor celor sfinți este în tine și că nicio taină nu te pune în încurcătură — spune-mi vedeniile visului pe care l-am văzut și tâlcul lor. ¹⁰Vedeniile din mintea mea când eram în pat: am văzut un copac în mijlocul pământului, foarte înalt. ¹¹Copacul a crescut și s-a întărit, iar vârful lui ajungea până la cer și se vedea până la marginile întregului pământ. ¹²Frunzele lui erau frumoase și rodul lui, bogat, și în el era hrană pentru toți. Fiarele câmpului găseau umbră sub el, păsările cerului locuiau în ramurile lui și orice făptură se hrănea din el.

¹³În vedeniile mele din pat am văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer. ^a a v13 Un „străjer” este unul dintre îngerii sfinți ai lui Dumnezeu, trimis aici să ducă la îndeplinire hotărârea asupra împăratului — un sol ceresc, nu Dumnezeu însuși.

¹⁴El a strigat: Tăiați copacul, retezați-i ramurile, scuturați-i frunzele, risipiți-i rodul! Să fugă fiarele de sub el și păsările din ramurile lui. ¹⁵Dar lăsați în pământ ciotul cu rădăcinile lui, legat cu un lanț de fier și de aramă, în iarba câmpului. Să fie udat de roua cerului și partea lui să fie cu fiarele câmpului, în iarba pământului. ¹⁶Să i se ia mintea de om și să i se dea o minte de fiară și să treacă peste el șapte vremuri. ¹⁷Hotărârea aceasta este după porunca străjerilor, iar întrebarea, după cuvântul celor sfinți, ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, o dă cui vrea și pune peste ea pe cel mai de jos dintre oameni.

¹⁸Acesta este visul pe care l-am văzut eu, împăratul Nebucadnețar. Tu, Beltșațar, spune-mi tâlcul lui, căci înțelepții împărăției mele nu pot să mi-l lămurească, dar tu poți, fiindcă duhul dumnezeilor celor sfinți este în tine.

Daniel spune adevărul greu

¹⁹Atunci Daniel, numit Beltșațar, a rămas înmărmurit o clipă, tulburat de gândurile lui. Împăratul a zis: „Beltșațar, să nu te tulbure visul, nici tâlcul lui!” Beltșațar a răspuns: „Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc, iar tâlcul lui, pentru vrăjmașii tăi!”

²⁰Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut și s-a întărit, al cărui vârf ajungea până la cer și care se vedea de pe tot pământul, ²¹cu frunze frumoase și rod bogat, cu hrană pentru toți, sub care locuiau fiarele câmpului și în ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului, ²²tu ești acela, împărate! Tu ai crescut și te-ai întărit; mărirea ta a crescut și a ajuns până la cer, iar stăpânirea ta, până la marginile pământului.

²³Împăratul a văzut un străjer, un sfânt, coborând din cer și zicând: Tăiați copacul și nimiciți-l, dar lăsați în pământ ciotul cu rădăcinile lui, legat cu un lanț de fier și de aramă, în iarba câmpului. Să fie udat de roua cerului, iar partea lui să fie cu fiarele câmpului, până vor trece peste el șapte vremuri. ²⁴Iată tâlcul, împăratul meu: hotărârea Celui Preaînalt a venit asupra domnului meu, împăratul: ²⁵vei fi izgonit dintre oameni și vei locui împreună cu fiarele câmpului; te vei hrăni cu iarbă ca boii și vei fi udat de roua cerului; și vor trece peste tine șapte vremuri, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea. ²⁶Porunca de a lăsa în pământ ciotul cu rădăcinile lui înseamnă că împărăția îți va fi dată înapoi de îndată ce vei cunoaște că Cerul stăpânește. ²⁷De aceea, împărate, primește sfatul meu: rupe-o cu păcatele tale prin neprihănire și cu nelegiuirile tale prin îndurare față de cei săraci, ca să-ți dăinuie propășirea.

Mândria doborâtă

²⁸Toate acestea au venit asupra împăratului Nebucadnețar. ²⁹După douăsprezece luni, se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon.

³⁰Împăratul a zis: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care l-am zidit eu ca reședință împărătească, prin puterea tăriei mele și pentru slava măreției mele?”

³¹Nu se sfârșise încă vorba din gura împăratului, când a căzut un glas din cer: „Împărate Nebucadnețar, ție ți se spune: împărăția s-a dus de la tine! ³²Vei fi izgonit dintre oameni și vei locui cu fiarele câmpului; te vei hrăni cu iarbă ca boii. Vor trece peste tine șapte vremuri, până vei cunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și o dă cui vrea.”

³³În aceeași clipă s-a împlinit cuvântul împotriva lui Nebucadnețar: a fost izgonit dintre oameni, a mâncat iarbă ca boii, iar trupul lui a fost udat de roua cerului, până i-a crescut părul ca penele vulturului și unghiile, ca ghearele păsărilor.

Nebucadnețar, restabilit și smerit

³⁴La sfârșitul zilelor, eu, Nebucadnețar, mi-am ridicat ochii spre cer și mi-a venit mintea înapoi. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat și L-am slăvit pe Cel ce trăiește veșnic, a cărui stăpânire este veșnică și a cărui împărăție ține din neam în neam.

³⁵Toți locuitorii pământului sunt socotiți ca o nimica, iar El face ce vrea cu oștirea cerurilor și cu locuitorii pământului; și nimeni nu-I poate opri mâna, nici nu-I poate zice: „Ce ai făcut?”

³⁶Atunci mi-a venit mintea înapoi; mi s-au întors măreția și strălucirea, spre slava împărăției mele. Sfetnicii și mai-marii mei m-au căutat, am fost așezat din nou peste împărăția mea și mi s-a adăugat o mărire și mai mare. ³⁷Acum, eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate și căile Lui, drepte; iar pe cei ce umblă în mândrie El poate să-i smerească.