Daniel 3

3 ¹Împăratul Nebucadnețar a făcut o statuie de aur, înaltă de aproape nouăzeci de picioare și lată de nouă picioare, și a ridicat-o în câmpia Dura, în provincia Babilonului. ²Împăratul Nebucadnețar a trimis să-i cheme pe satrapi, pe prefecți, pe guvernatori, pe sfetnici, pe vistiernici, pe judecători, pe magistrați și pe toți dregătorii provinciilor, ca să vină la sfințirea chipului pe care îl ridicase. ³Atunci satrapii, prefecții, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți dregătorii provinciilor s-au adunat ca să sfințească statuia pe care o ridicase împăratul Nebucadnețar și au stat înaintea statuii pe care o ridicase Nebucadnețar.

⁴Atunci crainicul a strigat cu glas tare: „Popoare, neamuri și limbi, iată ce vi se poruncește: ⁵Când veți auzi sunetul cornului, al fluierului, al lirei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al oricărui fel de instrumente, să cădeți la pământ și să vă închinați chipului de aur pe care l-a ridicat împăratul Nebucadnețar. ⁶Oricine nu va cădea la pământ și nu se va închina va fi aruncat îndată într-un cuptor aprins cu foc.”

⁷De îndată ce toate popoarele au auzit sunetul cornului, al fluierului, al lirei, al harpei, al psalterionului și al oricărui fel de instrumente, toate popoarele, neamurile și limbile au căzut la pământ și s-au închinat chipului de aur pe care îl ridicase împăratul Nebucadnețar.

⁸În vremea aceea, câțiva astrologi s-au apropiat și i-au pârât cu răutate pe iudei. ⁹Ei i-au zis împăratului Nebucadnețar: „Împărate, să trăiești veșnic! ¹⁰Tu, împărate, ai dat porunca aceasta: oricine va auzi sunetul cornului, al fluierului, al lirei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al oricărui fel de instrumente să cadă la pământ și să se închine chipului de aur, ¹¹iar oricine nu va cădea la pământ și nu se va închina va fi aruncat într-un cuptor aprins cu foc. ¹²Dar sunt câțiva iudei, pe care i-ai pus să cârmuiască provincia Babilonului — Șadrac, Meșac și Abed-Nego — care nu te bagă în seamă, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat-o.”

¹³Mânios, Nebucadnețar a poruncit să fie aduși Șadrac, Meșac și Abed-Nego; și au fost aduși înaintea împăratului. ¹⁴Nebucadnețar a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, este adevărat că nu slujiți dumnezeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat-o? ¹⁵Acum, dacă sunteți gata, în clipa când veți auzi sunetul cornului, al fluierului, al lirei, al harpei, al psalterionului, al cimpoiului și al oricărui fel de instrumente, să cădeți la pământ și să vă închinați chipului pe care l-am făcut — bine. Dar, dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați îndată într-un cuptor aprins cu foc. Și care este dumnezeul acela care vă va putea scăpa din mâinile mele?”

¹⁶Șadrac, Meșac și Abed-Nego i-au răspuns împăratului: „Nebucadnețar, nu este nevoie să-ți răspundem la aceasta. ¹⁷Dacă Tatăl nostru, căruia îi slujim, poate să ne scape, el ne va scăpa din cuptorul aprins cu foc și din mâna ta, împărate. ¹⁸Dar, chiar dacă nu, să știi aceasta, împărate: nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat-o.”

¹⁹Atunci Nebucadnețar s-a umplut de mânie și și-a schimbat fața față de Șadrac, Meșac și Abed-Nego; și a poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai mult decât de obicei. ²⁰A poruncit unora dintre cei mai puternici ostași ai săi să-i lege pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego și să-i arunce în cuptorul aprins cu foc. ²¹Astfel, oamenii aceștia au fost legați în mantiile, nădragii, turbanele și celelalte haine ale lor și au fost aruncați în cuptorul aprins cu foc. ²²Fiindcă porunca împăratului era aspră și cuptorul era peste măsură de încins, flacăra focului i-a ucis pe oamenii care i-au ridicat pe Șadrac, pe Meșac și pe Abed-Nego. ²³Acești trei oameni — Șadrac, Meșac și Abed-Nego — au căzut legați în mijlocul cuptorului aprins cu foc.

²⁴Atunci împăratul Nebucadnețar, uimit, s-a ridicat în grabă. Și i-a întrebat pe sfetnicii săi: „Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legați?” Ei i-au răspuns împăratului: „Negreșit, împărate.”

²⁵El a zis: „Iată, eu văd patru oameni, dezlegați, umblând prin mijlocul focului, nevătămați; iar cel de-al patrulea seamănă cu un fiu al dumnezeilor.” ^a a v25 Împăratul a văzut o a patra înfățișare în flăcări — prezența mântuitoare a Tatălui nostru, care nu i-a lăsat singuri pe slujitorii săi în foc.

²⁶Nebucadnețar s-a apropiat de gura cuptorului aprins cu foc și a zis: „Șadrac, Meșac și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului Celui Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!” Și Șadrac, Meșac și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului.

²⁷Satrapii, prefecții, guvernatorii și sfetnicii împăratului s-au strâns și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor oameni: părul capului lor nu se pârlise, hainele le rămăseseră neatinse și nici măcar miros de foc nu era pe ei.

²⁸Nebucadnețar a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care a trimis pe îngerul său și i-a scăpat pe slujitorii care s-au încrezut în el! Ei au nesocotit porunca împăratului și au fost gata să moară mai degrabă decât să slujească sau să se închine vreunui alt dumnezeu afară de Dumnezeul lor. ²⁹De aceea, dau porunca aceasta: orice popor, neam sau limbă care va spune ceva împotriva Dumnezeului lui Șadrac, Meșac și Abed-Nego să fie făcut bucăți, iar casele lor să fie prefăcute într-un morman de dărâmături, căci niciun alt dumnezeu nu poate să scape așa.”

³⁰Apoi împăratul le-a dat slujbe mai înalte lui Șadrac, lui Meșac și lui Abed-Nego în provincia Babilonului.