Daniel 2

Capitolul 2.

2 ¹În al doilea an al domniei sale, Nebucadnețar a avut vise; duhul i s-a tulburat și somnul l-a părăsit. ²Împăratul a poruncit să fie chemați magii, descântătorii, vrăjitorii și astrologii, ca să-i spună visele. Ei au venit și s-au înfățișat înaintea împăratului. ³Împăratul le-a zis: „Am visat un vis, iar duhul mi s-a tulburat să aflu visul.”

⁴Atunci astrologii i-au zis împăratului în limba aramaică: „Împărate, să trăiești veșnic! Spune-le robilor tăi visul, iar noi îți vom descoperi tâlcuirea.”

⁵Împăratul le-a răspuns astrologilor: „Hotărârea mea este neclintită: dacă nu-mi veți spune visul și înțelesul lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în ruine. ⁶Dar dacă îmi veți spune visul și înțelesul lui, veți primi de la mine daruri, răsplăți și mare cinste. Așadar, spuneți-mi visul și înțelesul lui.”

⁷Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună împăratul robilor săi visul, iar noi îi vom da înțelesul.”

⁸Împăratul a răspuns: „Știu bine că încercați să câștigați timp, pentru că vedeți că hotărârea mea este neclintită: ⁹Dacă nu-mi veți spune visul, nu este decât o singură osândă pentru voi. V-ați înțeles să rostiți înaintea mea cuvinte mincinoase și stricate, până se vor schimba vremurile. Așadar, spuneți-mi visul, și voi ști atunci că îmi puteți descoperi tâlcuirea lui.”

¹⁰Astrologii i-au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată face ce cere împăratul. De aceea niciun împărat, oricât de mare și de puternic, n-a cerut vreodată așa ceva de la vreun mag, descântător sau caldeean.

¹¹Cererea împăratului este prea grea; numai zeii, care nu locuiesc printre muritori, i-o pot descoperi împăratului.”

¹²La auzul acestora, împăratul s-a mâniat și s-a înfuriat foarte tare și a poruncit să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. ¹³Astfel, a ieșit porunca să fie uciși înțelepții, și i-au căutat pe Daniel și pe tovarășii lui ca să-i omoare.

¹⁴Atunci Daniel i-a răspuns cu înțelepciune și chibzuință lui Arioc, căpetenia gărzii împăratului, care ieșise să-i ucidă pe înțelepții Babilonului. ¹⁵L-a întrebat pe Arioc, dregătorul împăratului: „De ce este atât de aspră porunca împăratului?” Atunci Arioc i-a lămurit lucrul lui Daniel. ¹⁶Daniel s-a dus și l-a rugat pe împărat să-i dea timp, ca să-i poată descoperi împăratului tâlcuirea.

¹⁷Apoi Daniel s-a dus acasă și le-a istorisit tovarășilor săi, Hanania, Mișael și Azaria, despre acest lucru, ¹⁸îndemnându-i să ceară îndurare de la Tatăl nostru din ceruri cu privire la această taină, ca Daniel și tovarășii săi să nu fie nimiciți împreună cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. ¹⁹Atunci taina i-a fost descoperită lui Daniel într-o vedenie de noapte, iar Daniel l-a binecuvântat pe Tatăl nostru din ceruri. ²⁰Daniel a zis: „Binecuvântat să fie Numele Tatălui nostru în vecii vecilor, căci ale lui sunt înțelepciunea și puterea. ²¹El schimbă vremurile și timpurile; el îi dă jos pe împărați și ridică alți împărați; el le dă înțelepciune celor înțelepți și cunoaștere celor ce au pricepere. ²²El descoperă lucrurile adânci și ascunse; el știe ce se află în întuneric, iar lumina locuiește cu el.

²³Ție, Dumnezeul părinților mei, îți aduc mulțumire și laudă, căci tu mi-ai dat înțelepciune și putere și acum mi-ai făcut cunoscut ceea ce ți-am cerut; ne-ai făcut cunoscut lucrul împăratului.”

Daniel aduce răspunsul

²⁴Daniel s-a dus la Arioc, pe care împăratul îl însărcinase să-i nimicească pe înțelepții Babilonului, și i-a zis: „Nu-i nimici pe înțelepții Babilonului! Du-mă la împărat, și îi voi da tâlcuirea.”

²⁵Atunci Arioc l-a dus în grabă pe Daniel înaintea împăratului și a zis: „Am găsit printre prinșii de război din Iuda un om care îi poate spune împăratului tâlcuirea.”

²⁶Împăratul l-a întrebat pe Daniel, numit Beltșațar: „Poți să-mi spui visul pe care l-am văzut și ce înseamnă el?”

²⁷Daniel i-a răspuns împăratului: „Niciun înțelept, descântător, mag sau astrolog nu-i poate descoperi împăratului taina despre care întreabă.

²⁸Dar Tatăl nostru din ceruri descoperă tainele și i-a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Visul tău și vedeniile pe care le-ai avut în minte când stăteai în pat au fost acestea: ^a a v28 „Zilele de pe urmă” se referă la ultima perioadă a istoriei, înainte ca Dumnezeu să-și întemeieze Împărăția veșnică.

²⁹„Pe când stăteai în pat, împărate, gândurile ți s-au îndreptat spre ce avea să vină, iar Cel ce descoperă tainele ți-a arătat ce are să fie.

³⁰Dar această taină mi-a fost descoperită nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât oricare altul dintre cei vii, ci pentru ca împăratul să cunoască tâlcuirea ei și să înțelegi gândurile inimii tale.

³¹„Tu te uitai, împărate, și iată, ai văzut un chip mare. Chipul acesta, uriaș și strălucind orbitor, stătea înaintea ta, iar înfățișarea lui era înspăimântătoare.

³²Capul chipului era de aur curat, pieptul și brațele, de argint, pântecele și coapsele, de bronz, ³³picioarele, de fier, iar tălpile, parte de fier, parte de lut.

³⁴Pe când te uitai, s-a desprins o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, și a lovit tălpile de fier și de lut ale chipului, zdrobindu-le. ^b b v34 Piatra desprinsă fără ajutorul vreunei mâini omenești ajunge un munte care umple tot pământul — Împărăția pe care Tatăl nostru o întemeiază prin Isus, care nu va fi nimicită niciodată și nu va trece niciodată la altcineva.

³⁵Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul s-au sfărâmat toate laolaltă și s-au făcut ca pleava din arie vara. Vântul le-a luat și nu li s-a mai găsit nicio urmă. Dar piatra care lovise chipul a ajuns un munte mare, care a umplut tot pământul.

³⁶„Acesta a fost visul. Acum îi vom spune împăratului tâlcuirea lui.

³⁷Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căruia Tatăl nostru din ceruri i-a dat împărăție, putere, tărie și slavă.

³⁸În mâna ta a dat pe toți oamenii, fiarele câmpului și păsările cerului, oriunde ar locui, și te-a pus stăpân peste toate. Tu ești capul de aur.

³⁹„După tine se va ridica o altă împărăție, mai prejos decât a ta; apoi o a treia împărăție, de bronz, care va stăpâni peste tot pământul.

⁴⁰O a patra împărăție va fi tare ca fierul — fierul sfărâmă și zdrobește totul — și, așa cum fierul zdrobește toate acestea, tot așa va sfărâma ea și va zdrobi.

⁴¹Așa cum ai văzut tălpile și degetele — parte de lut de olar, parte de fier — va fi o împărăție dezbinată; totuși va avea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul moale.

⁴²După cum degetele erau parte de fier și parte de lut, tot așa împărăția va fi parte tare și parte firavă.

⁴³Așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul moale, oamenii se vor amesteca prin căsătorii, dar nu se vor ține laolaltă, întocmai cum fierul nu se amestecă cu lutul.

⁴⁴„În zilele acelor împărați, Tatăl nostru din ceruri va întemeia o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și a cărei stăpânire nu va fi lăsată altui popor. Ea va zdrobi și va pune capăt tuturor acestor împărății, iar ea însăși va dăinui veșnic.

⁴⁵Iată ce a însemnat vedenia: piatra desprinsă dintr-un munte, fără ajutorul mâinilor omenești, a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul. Marele nostru Tată i-a arătat împăratului ce se va întâmpla după aceasta. Visul este adevărat, iar tâlcuirea lui este vrednică de încredere.”

Un împărat smerit înaintea Tatălui nostru

⁴⁶Atunci împăratul Nebucadnețar a căzut cu fața la pământ, s-a închinat înaintea lui Daniel și a poruncit să i se aducă jertfă și tămâie.

⁴⁷Împăratul i-a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul tău este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel ce descoperă tainele, de vreme ce ai putut să descoperi această taină.”

⁴⁸Apoi împăratul l-a înălțat pe Daniel la mare cinste, i-a dat multe daruri bogate și l-a făcut stăpânitor peste toată provincia Babilonului și mai-mare peste toți înțelepții lui. ⁴⁹Daniel a cerut împăratului, iar acesta i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului; Daniel însă a rămas la curtea împăratului.