Daniel 5

5 ¹Împăratul Belșațar a dat un ospăț mare pentru o mie de nobili și a băut vin în fața celor o mie. ²Pe când gusta vinul, Belșațar a poruncit să fie aduse vasele de aur și de argint pe care tatăl său, Nebucadnețar, le luase din templul din Ierusalim, ca împăratul, nobilii săi, soțiile și țiitoarele lui să bea din ele. ³Atunci au adus vasele de aur luate din templu, casa Tatălui nostru din Ierusalim; și împăratul, nobilii săi, soțiile și țiitoarele lui au băut din ele. ⁴Au băut vin și au lăudat dumnezeii de aur, de argint, de bronz, de fier, de lemn și de piatră.

⁵Chiar atunci au apărut degetele unei mâini de om și au scris pe tencuiala peretelui palatului împărătesc, în dreptul sfeșnicului; și împăratul privea mâna care scria. ⁶Fața împăratului s-a schimbat la culoare, gândurile l-au îngrozit, i s-au înmuiat șoldurile și genunchii i se izbeau unul de altul.

⁷Împăratul a strigat să vină descântătorii, astrologii și ghicitorii și le-a zis înțelepților Babilonului: „Oricine va citi scrierea aceasta și îmi va spune ce înseamnă va fi îmbrăcat în purpură, va purta un lanț de aur la gât și va stăpâni al treilea în împărăție.” ^a a v7 Belșațar era coregent sub tatăl său absent, Nabonid, așa că „al treilea în împărăție” era cel mai înalt rang pe care îl putea acorda.

⁸Atunci au intrat toți înțelepții împăratului, dar niciunul n-a putut să citească scrierea, nici să-i spună înțelesul ei. ⁹De aceea împăratul Belșațar s-a îngrozit și mai tare, fața i s-a îngălbenit și mai mult, iar nobilii lui au rămas înmărmuriți.

¹⁰La cuvintele împăratului și ale nobililor lui, împărăteasa a intrat în sala ospățului și a zis: „Să trăiești veșnic, împărate! Nu lăsa gândurile să te îngrozească și să nu ți se îngălbenească fața. ¹¹În împărăția ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinți. În zilele tatălui tău, el a dovedit pricepere, înțelegere și o înțelepciune ca înțelepciunea dumnezeilor. Împăratul Nebucadnețar, tatăl tău — tatăl tău împăratul — l-a pus mai-mare peste magi, descântători, astrologi și ghicitori, ¹²pentru că în acest Daniel, pe care împăratul îl numise Beltșațar, s-au găsit un duh neobișnuit, cunoaștere și pricepere — tălmăcirea viselor, dezlegarea ghicitorilor și dezlegarea nodurilor. Cheamă-l deci pe Daniel și el îți va da tâlcuirea.”

Daniel citește sentința Tatălui

¹³Daniel a fost adus înaintea împăratului, care l-a întrebat: „Tu ești Daniel, unul dintre exilații din Iuda, pe care tatăl meu, împăratul, i-a adus din Iuda? ¹⁴Am auzit că în tine este duhul dumnezeilor și că în tine s-au găsit lumină, pricepere și o înțelepciune rară. ¹⁵Au fost aduși înaintea mea înțelepții și descântătorii, ca să citească scrierea aceasta și să-mi spună înțelesul ei, dar n-au putut. ¹⁶Am auzit că tu poți să dai tâlcuiri și să dezlegi noduri. Dacă vei putea să citești scrierea aceasta și să-mi spui înțelesul ei, vei fi îmbrăcat în purpură, vei purta un lanț de aur la gât și vei stăpâni al treilea în împărăție.”

¹⁷Daniel i-a răspuns împăratului: „Ține-ți darurile pentru tine și dă altuia răsplătirile tale! Totuși, voi citi împăratului scrierea și îi voi spune înțelesul ei. ¹⁸Împărate, Tatăl nostru cel Preaînalt îi dăduse tatălui tău, Nebucadnețar, împărăția, mărirea, slava și măreția. ¹⁹Din pricina măririi pe care i-o dăduse, toate popoarele, neamurile și limbile tremurau și se temeau înaintea lui. Pe cine voia îl omora și pe cine voia îl lăsa viu, pe cine voia îl înălța și pe cine voia îl smerea. ²⁰Dar, când i s-a îngâmfat inima și i s-a împietrit duhul până la trufie, a fost dat jos de pe tronul lui împărătesc și i s-a luat slava. ²¹A fost izgonit din mijlocul oamenilor și mintea i s-a făcut ca a unui animal; a locuit cu măgarii sălbatici, a fost hrănit cu iarbă ca boii și trupul i-a fost udat de roua cerului, până a cunoscut că Tatăl nostru cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și pune peste ea pe cine vrea.

²²Dar tu, Belșațar, fiul lui, nu ți-ai smerit inima, măcar că ai știut toate acestea. ²³Dimpotrivă, te-ai ridicat împotriva Stăpânului cerurilor. Ai pus să fie aduse înaintea ta vasele casei lui și ai băut vin din ele, tu, nobilii tăi, soțiile și țiitoarele tale. Ai lăudat dumnezeii de argint, de aur, de bronz, de fier, de lemn și de piatră, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să cunoască ceva. Dar pe Cel care îți ține în mâna lui suflarea și căruia îi aparțin toate căile tale — pe Tatăl nostru — nu L-ai cinstit. ²⁴De aceea a trimis el mâna care a scris scrierea aceasta.

²⁵Iată scrierea care a fost scrisă: MENE, MENE, TECHEL, PARSIN.

²⁶Iată înțelesul acestor cuvinte: MENE — Tatăl nostru a numărat zilele împărăției tale și i-a pus capăt.

²⁷TECHEL — ai fost cântărit în cumpănă și ai fost găsit prea ușor.

²⁸PERES — împărăția ta a fost împărțită și dată mezilor și perșilor.”

²⁹Atunci Belșațar a dat poruncă și l-au îmbrăcat pe Daniel în purpură, i-au pus un lanț de aur la gât și au vestit că el va fi al treilea stăpânitor în împărăție.

³⁰Chiar în noaptea aceea, Belșațar, împăratul babilonienilor, a fost ucis. ³¹Și Darius Medul a primit împărăția, fiind în vârstă de vreo șaizeci și doi de ani.