Daniel 6

6 ¹Darius a numit o sută douăzeci de satrapi peste împărăție, așezați în toată împărăția, ^a a v1 Satrapii erau cel mai înalt rang de dregători provinciali persani, fiecare cârmuind o regiune întinsă a imperiului. ²și trei căpetenii peste ei, dintre care unul era Daniel, ca satrapii să le dea socoteală, iar împăratul să nu aibă nicio pagubă. ³Daniel îi întrecea pe celelalte căpetenii și pe satrapi, căci era în el un duh deosebit, și împăratul plănuia să-l pună peste toată împărăția.

⁴Căpeteniile și satrapii căutau un temei ca să-l învinuiască pe Daniel în privința treburilor împărăției, dar n-au găsit niciunul — nicio necinste —, fiindcă era credincios; nu s-a găsit în el nicio neglijență și nicio necinste. ⁵Atunci oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun temei de învinuire împotriva lui Daniel, decât dacă vom găsi unul în legea Dumnezeului său.”

⁶Atunci căpeteniile și satrapii s-au dus împreună la împărat și au zis: „Împărate Darius, să trăiești veșnic! ⁷Toate căpeteniile împărăției, prefecții, satrapii, sfetnicii și cârmuitorii s-au sfătuit ca împăratul să dea o hotărâre împărătească și o poruncă neclintită: oricine va înălța vreo cerere către vreun dumnezeu sau vreun om, afară de tine, împărate, timp de treizeci de zile, să fie aruncat în groapa cu lei. ⁸Acum, împărate, dă porunca și pune-o în scris, ca să nu poată fi schimbată, după legea mezilor și perșilor, care nu poate fi desființată. ⁹Așa că împăratul Darius a semnat înscrisul și porunca.”

¹⁰Când a aflat că porunca fusese semnată, Daniel a mers acasă, în odaia lui de sus, cu ferestrele deschise spre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea și se ruga, aducând mulțumiri înaintea Tatălui său, ca întotdeauna. ¹¹Atunci oamenii aceștia s-au adunat și l-au găsit pe Daniel rugându-se și cerând îndurare înaintea Tatălui său. ¹²S-au apropiat de împărat în privința poruncii: „N-ai semnat tu o poruncă prin care, timp de treizeci de zile, oricine ar înălța o cerere către vreun dumnezeu sau vreun om, afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul rămâne în picioare, după legea mezilor și perșilor, care nu se poate schimba.”

¹³I-au zis împăratului: „Daniel, unul dintre cei duși în robie din Iuda, nu te ia în seamă pe tine, împărate, nici porunca pe care ai semnat-o — ci se roagă de trei ori pe zi.” ¹⁴Când a auzit aceasta, împăratul s-a mâhnit adânc și s-a hotărât să-l scape pe Daniel; și până la apusul soarelui s-a străduit să-l izbăvească.

¹⁵Atunci oamenii aceștia s-au adunat înaintea împăratului și au zis: „Să știi, împărate, că, după legea mezilor și perșilor, nicio poruncă și niciun edict dat de împărat nu se poate schimba.”

¹⁶Atunci împăratul a dat porunca, și l-au adus pe Daniel și l-au aruncat în groapa cu lei. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te izbăvească!”

¹⁷Au adus o piatră și au pus-o peste gura gropii, iar împăratul a pecetluit-o cu inelul său și cu inelele mai-marilor săi, ca nimic să nu se schimbe cu privire la Daniel. ¹⁸Apoi împăratul a mers în palatul său și a postit în noaptea aceea; nu i s-a adus nicio desfătare înainte și somnul a fugit de la el.

¹⁹Apoi, la cele dintâi raze ale zorilor, împăratul s-a sculat și s-a grăbit spre groapa cu lei. ²⁰Când s-a apropiat de groapă, a strigat spre Daniel cu glas îngrijorat. Împăratul i-a zis lui Daniel: „Daniele, slujitor al Dumnezeului celui viu, a putut Dumnezeul tău, căruia îi slujești necurmat, să te izbăvească de lei?”

²¹Atunci Daniel i-a zis împăratului: „Împărate, să trăiești veșnic! ²²Tatăl meu a trimis pe îngerul său și a închis gura leilor. Nu mi-au făcut niciun rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea lui; și nici înaintea ta, împărate, n-am făcut niciun rău.”

²³Împăratul s-a bucurat nespus și a poruncit să fie scos Daniel din groapă. Daniel a fost scos afară fără nicio rană, căci se încrezuse în Tatăl său. ^b b v23 Daniel, pecetluit într-o groapă sub o piatră și scos viu, îl prevestește pe Isus — pecetluit într-un mormânt în spatele unei pietre și înviat de Tatăl care nu avea să-l părăsească.

²⁴Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care îl pârâseră pe nedrept pe Daniel și să fie aruncați în groapa cu lei — împreună cu copiii și cu soțiile lor. Înainte să ajungă la fund, leii i-au biruit și le-au sfărâmat toate oasele.

²⁵Atunci împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor și limbilor care locuiesc pe pământ: „Pacea voastră să se înmulțească! ²⁶Dau poruncă: în toată împărăția mea, oamenii să se teamă și să tremure înaintea Dumnezeului lui Daniel — Dumnezeul cel viu, care rămâne în veci. Împărăția lui nu va fi nimicită niciodată și stăpânirea lui nu se sfârșește niciodată. ²⁷El scapă și izbăvește; el face semne și minuni în ceruri și pe pământ; el este cel care l-a scăpat pe Daniel din puterea leilor.”

²⁸Așa că acest Daniel a propășit în timpul domniei lui Darius și a lui Cirus persanul.