Daniel 7

7 ¹În anul dintâi al lui Belșațar, împăratul Babilonului, Daniel a avut un vis și a văzut vedenii în mintea lui, pe când era în pat. A scris visul, istorisind pe scurt cele întâmplate.

²Daniel a zis: În vedenia mea de noapte am văzut cele patru vânturi ale cerului răscolind marea cea mare. ³Și patru fiare mari s-au ridicat din mare, fiecare deosebită de celelalte.

⁴Cea dintâi era ca un leu și avea aripi de vultur. M-am uitat până când i s-au smuls aripile; a fost ridicată de la pământ, pusă pe două picioare ca un om și i s-a dat o inimă de om.

⁵A apărut o a doua fiară, asemenea unui urs, ridicată într-o parte, cu trei coaste în gură, între dinți. I s-a zis: „Scoală-te, mănâncă multă carne!”

⁶După aceasta m-am uitat și am văzut o altă fiară, ca un leopard, cu patru aripi de pasăre pe spate; avea patru capete și i s-a dat stăpânire.

⁷După aceasta, în vedenia mea de noapte, a apărut o a patra fiară—înspăimântătoare, îngrozitoare și nespus de puternică, cu dinți mari de fier. Ea devora, zdrobea și călca în picioare ce mai rămânea, deosebită de toate fiarele de dinaintea ei, și avea zece coarne. ⁸În timp ce mă uitam la coarne, iată că un altul—un corn mic—s-a ridicat între ele, iar trei dintre coarnele dintâi au fost smulse dinaintea lui. Avea ochi ca ochii de om și o gură care vorbea cu trufie.

⁹În timp ce mă uitam, au fost așezate niște tronuri, iar Cel Îmbătrânit de zile, Tatăl nostru, s-a așezat. Haina lui era albă ca zăpada, iar părul capului lui era ca lâna curată. Tronul lui era numai flăcări de foc, iar roțile lui, un foc aprins. ^a a v9 Cel Îmbătrânit de zile, așezat pe tronul de judecată, este Tatăl nostru — aceeași vedenie a tronului pe care Ioan o vede mai târziu în Apocalipsa. ¹⁰Un râu de foc curgea și ieșea dinaintea lui. Mii de mii îi slujeau și zece mii de ori zece mii stăteau înaintea lui. Judecata s-a așezat și cărțile au fost deschise.

¹¹M-am uitat din pricina cuvintelor trufașe pe care le rostea cornul; m-am uitat până când fiara a fost ucisă, iar trupul ei nimicit și dat focului care arde. ¹²Celelalte fiare au fost lipsite de stăpânire, dar li s-a îngăduit o prelungire a vieții pentru o vreme și un timp hotărât.

¹³În vedenia mea de noapte m-am uitat și iată că, venind pe norii cerului, era cineva ca un fiu al omului—Isus. S-a apropiat de Cel Îmbătrânit de zile, Tatăl nostru, și a fost adus înaintea lui. ^b b v13 Isus a revendicat chiar această vedenie ca fiind despre Sine — „Îl veți vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului” (Marcu 14:62). Aici Fiul vine înaintea Tatălui și primește o împărăție veșnică. ¹⁴Și i s-a dat stăpânire, slavă și o împărăție, ca toate popoarele, neamurile și limbile să îi slujească. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică, care nu va trece, iar împărăția lui este una care nu va fi nimicită niciodată.

Tâlcuirea vedeniei

¹⁵Eu, Daniel, m-am tulburat în duhul meu, iar vedeniile care îmi treceau prin minte m-au înspăimântat. ¹⁶M-am apropiat de unul dintre cei ce stăteau acolo și l-am întrebat adevărul despre toate acestea. El mi-a răspuns și mi-a descoperit tâlcul lor.

¹⁷„Aceste patru fiare mari sunt patru împărați care se vor ridica din pământ. ¹⁸Dar sfinții Celui Preaînalt, Tatăl nostru, vor primi împărăția și o vor stăpâni pentru totdeauna, în vecii vecilor.

¹⁹Apoi am vrut să aflu adevărul despre a patra fiară, deosebită de toate celelalte—cea mai îngrozitoare, cu dinți de fier și gheare de aramă—care devora, zdrobea și călca în picioare ce mai rămânea. ²⁰Am vrut să aflu și despre cele zece coarne de pe capul ei și despre celălalt corn care s-a ridicat și dinaintea căruia au căzut trei—cornul care avea ochi și o gură ce vorbea cu trufie și care părea mai mare decât celelalte. ²¹În timp ce mă uitam, cornul acesta a pornit război împotriva sfinților și îi biruia, ²²până când a venit Cel Îmbătrânit de zile, Tatăl nostru, s-a făcut dreptate sfinților Celui Preaînalt, Tatăl nostru, și a venit vremea ca sfinții să ia în stăpânire împărăția.”

²³El a zis: „A patra fiară este o a patra împărăție pe pământ, deosebită de toate celelalte împărății. Ea va devora tot pământul, îl va călca în picioare și îl va zdrobi. ²⁴Cele zece coarne: din împărăția aceasta se vor ridica zece împărați. După ei se va ridica un altul, deosebit de cei dintâi, și va supune trei împărați. ²⁵El va rosti cuvinte împotriva Celui Preaînalt, Tatăl nostru, îi va asupri pe sfinții Celui Preaînalt, Tatăl nostru, și va încerca să schimbe vremurile hotărâte și legea. Sfinții vor fi dați în mâna lui o vreme, vremuri și o jumătate de vreme. ^c c v25 „O vreme, vremuri și o jumătate de vreme” înseamnă trei ani și jumătate: un an + doi ani + o jumătate de an.

²⁶Dar judecata se va așeza și i se va lua stăpânirea, ca să fie mistuită și nimicită pentru totdeauna. ²⁷Împărăția, stăpânirea și măreția tuturor împărățiilor de sub cer vor fi date poporului, sfinților Celui Preaînalt, Tatăl nostru. Împărăția lui este o împărăție fără sfârșit; toți stăpânitorii îl vor sluji și i se vor supune.”

²⁸Aici se sfârșește istorisirea. Eu, Daniel—gândurile mele m-au îngrozit și mi-a pălit fața, dar am ținut lucrul acesta pentru mine.