Daniel 8

8 ¹În al treilea an al domniei împăratului Belșațar, mie, Daniel, mi s-a arătat o vedenie, după cea dinainte. ²În vedenie, mă aflam în cetățuia Susa, din ținutul Elam; și, în vedenie, eram lângă canalul Ulai. ³Mi-am ridicat ochii: un berbec stătea înaintea canalului, cu două coarne înalte — unul mai înalt decât celălalt, iar cel mai înalt a crescut cel din urmă. ⁴Am văzut berbecul împungând spre apus, spre miazănoapte și spre miazăzi. Niciun animal nu putea să-i stea împotrivă și nimeni nu putea să scape din puterea lui. A făcut ce a voit și s-a mărit.

⁵Pe când cugetam la aceasta, iată că un țap a venit dinspre apus peste tot pământul, fără să atingă pământul; și avea un corn mare între ochi. ⁶A venit până la berbecul cu două coarne, pe care îl văzusem stând lângă canal, și s-a repezit la el cu toată puterea furiei lui. ⁷L-am văzut cum a ajuns lângă berbec și, înfuriat, l-a izbit și i-a sfărâmat cele două coarne. Berbecul n-a avut putere să-i stea împotrivă; țapul l-a trântit la pământ și l-a călcat în picioare, și nimeni n-a putut să scape berbecul din puterea lui. ⁸Țapul s-a mărit foarte mult, dar, când era în toată puterea lui, cornul cel mare s-a frânt, iar în locul lui au crescut patru coarne mari, înspre cele patru vânturi ale cerului.

⁹Dintr-unul din ele a ieșit un corn mic, care a crescut peste măsură spre miazăzi, spre răsărit și spre țara cea minunată. ¹⁰A crescut până la oștirea cerurilor, a doborât la pământ o parte din oștire și din stele și le-a călcat în picioare. ¹¹S-a înălțat până la Căpetenia oștirii; Căpeteniei i s-a luat jertfa necurmată și i s-a surpat locul sfântului lăcaș. ¹²Din pricina fărădelegii, oștirea i-a fost dată în mână împreună cu jertfa necurmată; a aruncat adevărul la pământ și a lucrat și a izbândit.

¹³Atunci am auzit un sfânt vorbind, și un alt sfânt l-a întrebat pe cel ce vorbea: „Până când va ține vedenia — jertfa necurmată, fărădelegea pustiitoare, sfântul lăcaș și oștirea date pradă călcării în picioare?”

¹⁴El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi sfântul lăcaș va fi adus iarăși în starea cuvenită.”

Gabriel explică vedenia

¹⁵Pe când eu, Daniel, priveam vedenia și căutam s-o înțeleg, iată că înaintea mea a stat cineva care arăta ca un om. ¹⁶Și am auzit un glas de om dinspre Ulai, care striga: „Gabriel, fă-l pe omul acesta să înțeleagă vedenia!”

¹⁷El s-a apropiat de locul unde stăteam și, când a venit aproape, m-am îngrozit și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Înțelege, fiu al omului, că vedenia este pentru vremea sfârșitului.”

¹⁸Pe când îmi vorbea, am căzut într-un somn adânc, cu fața la pământ; dar el m-a atins și m-a ridicat în picioare.

¹⁹El a zis: „Ascultă, îți voi arăta ce se va întâmpla la vremea de pe urmă a mâniei, căci vedenia este pentru vremea rânduită a sfârșitului. ²⁰Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împărații Mediei și Persiei. ²¹Țapul cel flocos este împăratul Greciei, iar cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat. ²²Cornul frânt și cele patru coarne care au crescut în locul lui: patru împărății se vor ridica din neamul lui, dar fără puterea lui.

²³La sfârșitul stăpânirii lor, când păcătoșii vor ajunge la culme, se va ridica un împărat cu înfățișarea aspră și iscusit în uneltiri. ²⁴Puterea lui va fi mare — dar nu prin el însuși — și va aduce o pustiire cumplită, va izbândi și va lucra. Îi va nimici pe cei puternici și pe poporul sfinților. ²⁵Prin viclenia lui va face să propășească înșelăciunea în mâna lui și, în inima lui, se va îngâmfa. Fără de veste va nimici pe mulți și se va ridica împotriva Căpeteniei căpeteniilor — dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini omenești. ^a a v25 Puterea trufașă care se ridică împotriva Căpeteniei căpeteniilor este zdrobită „fără ajutorul vreunei mâini omenești” — frântă de cerul însuși. În această Căpetenie, Comandantul oștirii, Biserica L-a recunoscut de multă vreme pe Isus, singurul care biruie orice putere ridicată împotriva poporului Tatălui nostru.

²⁶Vedenia despre seri și dimineți, care ți-a fost spusă, este adevărată; dar tu pecetluiește vedenia, căci este pentru zile îndepărtate.”

²⁷Eu, Daniel, am fost sleit de puteri și am zăcut bolnav câteva zile. Apoi m-am sculat și mi-am văzut de treburile împăratului; dar vedenia mă uluia și nu o puteam înțelege.