Daniel 9

9 ¹În anul întâi al lui Darius, fiul lui Xerxes, un med, care a fost făcut împărat peste împărăția babiloniană. ²În primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul anilor despre care Tatăl nostru i-a vorbit profetului Ieremia: șaptezeci, până la împlinirea pustiirii Ierusalimului. ³Așa că mi-am întors fața spre Tatăl Suveran, ca să-L caut în rugăciune și cereri, cu post, cu sac și cu cenușă.

⁴M-am rugat Tatălui meu și am mărturisit: „Tată Suveran, mare și înfricoșător, care ții legământul și dragostea statornică față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, ⁵am păcătuit, am greșit, am făcut răul, ne-am răzvrătit, abătându-ne de la poruncile și rânduielile Tale. ⁶Nu i-am ascultat pe profeții, slujitorii Tăi, care au vorbit în Numele Tău împăraților noștri, căpeteniilor, strămoșilor noștri și întregului popor al țării.

⁷A Ta este neprihănirea, Tată Suveran, dar a noastră este rușinea vădită de astăzi — a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape și de departe, în toate țările în care i-ai izgonit din pricina necredincioșiei lor față de Tine. ⁸O, Tatăl nostru, a noastră este rușinea vădită — a împăraților noștri, a căpeteniilor și a strămoșilor noștri — pentru că am păcătuit împotriva Ta. ⁹Ale Tatălui Suveran sunt îndurarea și iertarea, căci ne-am răzvrătit împotriva Lui, ¹⁰și n-am ascultat glasul Tatălui nostru, ca să umblăm în legile Lui, puse înaintea noastră prin slujitorii Lui, profeții. ¹¹Tot Israelul a călcat Legea Ta și s-a abătut, refuzând să asculte glasul Tău. De aceea, blestemul și jurământul scrise în Legea lui Moise, slujitorul Tatălui nostru, s-au revărsat peste noi, pentru că am păcătuit împotriva Lui. ¹²El Și-a întărit cuvintele rostite împotriva noastră și împotriva judecătorilor noștri care ne-au judecat, aducând peste noi o mare nenorocire; nimic sub ceruri nu se aseamănă cu ce s-a întâmplat cu Ierusalimul. ¹³După cum este scris în Legea lui Moise, toată această nenorocire a venit peste noi; totuși, nu am căutat bunăvoința Tatălui nostru, abătându-ne de la păcatele noastre și luând aminte la adevărul Tău. ¹⁴De aceea, Tatăl nostru a pregătit nenorocirea și a adus-o peste noi, căci Tatăl nostru este neprihănit în tot ce face; dar noi nu am ascultat glasul Lui.

¹⁵Și acum, Tată Suveran, Tu ai scos poporul Tău din Egipt cu mână tare și Ți-ai făcut un Nume care dăinuie până în ziua de azi — noi am păcătuit, am făcut rău. ¹⁶Tată Suveran, prin toate faptele Tale drepte, abate-Ți mânia și urgia de la cetatea Ta, Ierusalimul, muntele Tău cel sfânt — căci, din pricina păcatelor noastre și a fărădelegilor strămoșilor noștri, Ierusalimul și poporul Tău au ajuns de ocară pentru toți cei din jurul nostru.

¹⁷Acum, Tatăl nostru, ascultă rugăciunea și cererile slujitorului Tău și fă să strălucească fața Ta peste sfântul Tău locaș pustiit, pentru Tine Însuți, Tată Suveran. ¹⁸Pleacă-Ți urechea spre noi, Tatăl meu, și ascultă; deschide-Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea care poartă Numele Tău. Nu pentru neprihănirea noastră aducem cererile înaintea Ta, ci pentru îndurarea Ta cea mare. ¹⁹Tată Suveran, ascultă! Tată Suveran, iartă! Tată Suveran, ia aminte și lucrează! Nu întârzia, de dragul Tău, Tatăl meu, pentru că cetatea Ta și poporul Tău poartă Numele Tău.”

Tatăl îl trimite pe Gabriel cu un răspuns

²⁰Pe când încă vorbeam, mă rugam și îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, aducând cererea mea înaintea Tatălui meu pentru muntele cel sfânt al Tatălui meu, ²¹pe când încă mă rugam, Gabriel, omul pe care îl văzusem mai înainte în vedenie, a ajuns la mine, venind în zbor grăbit, cam pe la vremea jertfei de seară. ^a a v21 Jertfa de seară se aducea pe la ora trei după-amiaza.

²²El mi-a dat pricepere, vorbind cu mine și spunând: „Daniel, am ieșit acum ca să-ți dau pricepere și înțelegere. ²³De îndată ce au început cererile tale, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să ți-l spun, căci ești mult iubit. Cântărește deci cuvântul și înțelege vedenia:

²⁴„Șaptezeci de săptămâni au fost hotărâte pentru poporul tău și pentru cetatea ta cea sfântă: ca să se pună capăt fărădelegii, să se sfârșească păcatul, să se ispășească vina, să se aducă neprihănirea veșnică, să se pecetluiască vedenia și profetul și să se ungă un loc preasfânt. ^b b v24 „Șaptezeci de săptămâni” redă o expresie ebraică ce înseamnă șaptezeci de perioade de câte șapte — probabil 490 de ani în total.

²⁵Să știi deci și să înțelegi: de la ieșirea poruncii de a reface și rezidi Ierusalimul până la venirea Celui Uns — Isus, Domnitorul — vor fi șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni. El va fi rezidit, cu străzi și cu șanț, dar în vremuri de strâmtorare. ²⁶Iar după cele șaizeci și două de săptămâni, Cel Uns — Isus — va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui domnitor care va veni va distruge cetatea și sfântul locaș. Sfârșitul ei va veni ca un potop și, până la sfârșit, va fi război; pustiirile sunt hotărâte. ²⁷El va întări un legământ cu mulți vreme de o săptămână; la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa și darul de mâncare. Pe o aripă a templului va așeza o urâciune care aduce pustiirea, până când sfârșitul hotărât se va revărsa peste pustiitor.”