2 Samuel 19

19 ¹I s-a dat de veste lui Ioab: „Iată, împăratul plânge și jelește după Absalom.” ²Astfel, în ziua aceea biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, pentru că poporul a auzit în ziua aceea: „Împăratul este mâhnit după fiul său.”

³Poporul a intrat pe furiș în cetate în ziua aceea, ca niște oameni rușinați care se furișează după ce au fugit din luptă. ⁴Împăratul își acoperise fața și striga tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!”

⁵Ioab a venit la împărat și i-a zis: „Astăzi ai făcut de rușine pe toți slujitorii tăi, care astăzi ți-au scăpat viața, viața fiilor și a fiicelor tale, viața soțiilor și a țiitoarelor tale, ⁶iubindu-i pe cei ce te urăsc și urându-i pe cei ce te iubesc. Astăzi ai arătat că nici căpeteniile, nici slujitorii nu înseamnă nimic pentru tine. Acum știu că, dacă Absalom ar fi trăit și noi toți am fi murit, ai fi fost mulțumit. ⁷Acum scoală-te, ieși și vorbește cu bunătate slujitorilor tăi. Jur pe Tatăl nostru că, dacă nu ieși, nu va rămâne niciun om cu tine în noaptea aceasta — și aceasta ar fi mai rău pentru tine decât toate necazurile care te-au lovit din tinerețe până acum.”

David se întoarce la poporul său

⁸Atunci împăratul s-a sculat și s-a așezat la poartă. Când i s-a spus poporului: „Iată, împăratul stă la poartă”, tot poporul a venit înaintea lui. Israel fugise, fiecare la cortul lui. ⁹În toate semințiile lui Israel poporul se certa, zicând: „Împăratul ne-a scăpat din mâna vrăjmașilor noștri, ne-a izbăvit din mâna filistenilor, dar acum a fugit din țară din pricina lui Absalom. ¹⁰Iar Absalom, pe care îl unseserăm să domnească peste noi, a murit în luptă. Așadar, de ce nu spuneți nimic despre aducerea împăratului înapoi?”

¹¹Împăratul David a trimis vorbă preoților Țadoc și Abiatar: „Spuneți bătrânilor lui Iuda: «De ce să fiți voi cei din urmă care aduceți pe împărat înapoi acasă, când vorba întregului Israel a ajuns la împărat, la locuința sa?» ¹²Voi sunteți frații mei, sunteți osul meu și carnea mea. De ce să fiți voi cei din urmă care aduceți înapoi pe împărat? ¹³Spuneți lui Amasa: «Nu ești tu osul meu și carnea mea? Tatăl nostru să-mi facă așa și chiar mai mult de atât dacă nu vei ajunge pentru totdeauna căpetenia oștirii mele, în locul lui Ioab!»” ¹⁴David a câștigat inima tuturor bărbaților lui Iuda ca a unui singur om, iar ei au trimis să-i spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi.”

¹⁵Împăratul s-a întors și a ajuns la Iordan, iar Iuda a venit la Ghilgal ca să-i iasă înaintea împăratului și să-l treacă pe împărat peste Iordan.

David arată îndurare lui Șimei

¹⁶Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim, s-a grăbit să coboare împreună cu bărbații lui Iuda ca să-i iasă înainte împăratului David. ¹⁷Cu el erau o mie de bărbați din Beniamin, și Țiba, slujitorul casei lui Saul, cu cei cincisprezece fii ai săi și cu cei douăzeci de slujitori ai săi. Ei s-au repezit la Iordan înaintea împăratului ¹⁸și au trecut vadul ca să treacă dincolo casa împăratului și să facă ce i-ar fi plăcut. Șimei, fiul lui Ghera, s-a aruncat înaintea împăratului în clipa când era să treacă Iordanul ¹⁹și i-a zis: „Te rog, domnul meu, nu ține seama de nelegiuirea mea și nu-ți aduce aminte de răul pe care l-a făcut slujitorul tău în ziua când domnul meu, împăratul, a ieșit din Ierusalim. Te rog, împărate, domnul meu, să nu pui aceasta la inimă. ²⁰Căci slujitorul tău știe că a păcătuit. De aceea am venit astăzi, cel dintâi din toată casa lui Iosif, ca să-i ies înainte domnului meu, împăratul.” ^a a v20 „Casa lui Iosif” se referă la semințiile din nordul lui Israel, care coboară din fiii lui Iosif, Efraim și Manase.

²¹Atunci Abișai, fiul Țeruiei, a zis: „Nu trebuie oare să fie omorât Șimei pentru că l-a blestemat pe unsul Tatălui nostru?”

²²David a zis: „Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Țeruiei, de vă faceți astăzi potrivnicii mei? Să fie oare omorât astăzi vreun om în Israel? Oare nu știu eu că astăzi sunt împărat peste Israel?” ²³Împăratul i-a zis lui Șimei: „Nu vei muri”, și împăratul i-a jurat.

²⁴Mefiboșet, nepotul lui Saul, a coborât să-i iasă înaintea împăratului. El nu-și îngrijise picioarele, nu-și potrivise barba și nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când s-a întors în pace. ²⁵Când a ajuns la Ierusalim ca să-i iasă înaintea împăratului, împăratul l-a întrebat: „Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?”

²⁶El a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat. Căci slujitorul tău își zisese: «Voi pune șaua pe măgarul meu și voi călări ca să merg cu împăratul», fiindcă slujitorul tău este șchiop. ²⁷El l-a clevetit pe slujitorul tău înaintea domnului meu, împăratul. Dar domnul meu, împăratul, este ca îngerul Tatălui nostru; fă ce vei crede că este bine. ²⁸Toată casa tatălui meu n-ar fi meritat de la domnul meu, împăratul, decât moartea; și totuși l-ai pus pe slujitorul tău printre cei ce mănâncă la masa ta. Ce drept mai am eu să strig iarăși către împărat?”

²⁹Împăratul i-a zis: „La ce bun să mai vorbești atâta despre treburile tale? Am hotărât: tu și Țiba veți împărți pământul.”

³⁰Mefiboșet i-a zis împăratului: „Să ia chiar totul, acum, când domnul meu, împăratul, s-a întors acasă în pace.”

³¹Barzilai, galaaditul, a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă dincolo de Iordan. ³²Barzilai era foarte bătrân, de optzeci de ani. El îi dăduse de mâncare împăratului în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. ³³Împăratul i-a zis lui Barzilai: „Vino cu mine și voi purta eu grijă de tine la Ierusalim, lângă mine.”

³⁴Barzilai i-a zis împăratului: „Câți ani voi mai avea de trăit, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? ³⁵Astăzi am optzeci de ani. Mai pot eu oare să deosebesc ce este bun de ce este rău? Mai poate slujitorul tău să simtă gustul a ceea ce mănâncă sau bea? Mai pot eu oare să ascult glasul cântăreților și al cântărețelor? Pentru ce să mai fie slujitorul tău o povară pentru domnul meu, împăratul? ³⁶Slujitorul tău va merge doar puțin dincolo de Iordan împreună cu împăratul. De ce mi-ar da împăratul o asemenea răsplată? ³⁷Îngăduie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă, ca să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele. Dar iată că slujitorul tău Chimham va trece cu domnul meu, împăratul; fă pentru el ce vei crede că este bine.”

³⁸Împăratul a zis: „Chimham va trece cu mine și voi face pentru el ce-ți va plăcea ție, și tot ce vei cere de la mine voi face pentru tine.”

³⁹Tot poporul a trecut Iordanul și a trecut și împăratul. Împăratul l-a sărutat pe Barzilai și l-a binecuvântat, iar Barzilai s-a întors acasă. ⁴⁰Împăratul a trecut la Ghilgal, și Chimham a mers cu el. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel l-au petrecut pe împărat.

⁴¹Atunci toți bărbații lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și l-au trecut pe împărat și casa lui peste Iordan, împreună cu toți oamenii lui David?”

⁴²Toți bărbații lui Iuda au răspuns bărbaților lui Israel: „Împăratul ne este rudă apropiată. Pentru ce vă mâniați pentru lucrul acesta? Am mâncat noi oare din hrana împăratului sau ne-a dat el vreun dar?”

⁴³Bărbații lui Israel au răspuns bărbaților lui Iuda: „Noi avem zece părți la împărat și avem mai mult drept asupra lui David decât voi. De ce ne-ați disprețuit? Nu am fost noi cei dintâi care am vorbit despre aducerea înapoi a împăratului nostru?” Dar cuvintele bărbaților lui Iuda au fost mai aspre decât cuvintele bărbaților lui Israel.