Ioan 8

Capitolul 8.

8 ¹Dar Isus S-a dus pe Muntele Măslinilor.

²În zori a venit iarăși la templu; tot poporul a venit la El, iar El S-a așezat și i-a învățat. ³Cărturarii și fariseii au adus o femeie prinsă în adulter și au pus-o să stea în mijloc. ⁴I-au zis: „Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar asupra faptului de adulter. ⁵În Lege, Moise ne-a poruncit să ucidem cu pietre astfel de femei. Tu ce zici? ⁶Ei spuneau aceasta ca să-L pună la încercare, căutând un temei ca să-L acuze. Dar Isus S-a aplecat și a scris cu degetul pe pământ.”

⁷Fiindcă ei stăruiau să-L întrebe, S-a ridicat și le-a zis: „Acela dintre voi care este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

⁸Apoi S-a aplecat din nou și a scris pe pământ.

⁹Când au auzit aceasta, au plecat unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până când Isus a rămas singur cu femeia care stătea acolo.

¹⁰Isus S-a ridicat și i-a zis: „Femeie, unde sunt ei? Nu te-a condamnat nimeni?”

¹¹Ea a zis: „Nimeni, Doamne.” Isus a zis: „Nici Eu nu te condamn. Du-te și de acum înainte să nu mai păcătuiești.”

Eu sunt Lumina lumii

¹²Isus le-a vorbit din nou: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează nu va umbla nicidecum în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

¹³Atunci fariseii I-au zis: „Tu mărturisești despre Tine Însuți; mărturia Ta nu este adevărată.”

¹⁴Isus le-a răspuns: „Chiar dacă mărturisesc despre Mine Însumi, mărturia Mea este adevărată, pentru că știu de unde am venit și unde Mă duc; dar voi nu știți de unde vin, nici unde Mă duc. ¹⁵Voi judecați după trup; Eu nu judec pe nimeni. ¹⁶Și chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, fiindcă nu judec singur, ci Eu și Tatăl care M-a trimis. ¹⁷În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată. ¹⁸Eu mărturisesc despre Mine Însumi, și Tatăl care M-a trimis mărturisește despre Mine.”

¹⁹Ei au întrebat: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns: „Nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, l-ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu.”

²⁰A spus acestea pe când învăța în templu, la vistierie; și nimeni nu L-a prins, căci încă nu-I venise ceasul.

²¹Le-a spus din nou: „Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta și veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni.”

De jos, de sus

²²Atunci iudeii au zis: „Oare Se va omorî El Însuși, fiindcă zice: «Voi nu puteți veni unde Mă duc Eu»?”

²³El le-a zis: „Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. ²⁴V-am spus că veți muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeți că EU SUNT, veți muri în păcatele voastre.” ^a a v24 Isus revendică numele divin. „EU SUNT” este felul în care Tatăl nostru s-a făcut cunoscut lui Moise la rugul aprins (Exodul 3:14). Mulțimea a înțeles revendicarea mai târziu în acest capitol și a încercat să-L ucidă cu pietre pentru blasfemie (v. 59).

²⁵Atunci I-au zis: „Cine ești Tu, de fapt?” Isus le-a zis: „Chiar ceea ce v-am spus de la început.

²⁶Am multe de spus și de judecat despre voi, dar Cel ce M-a trimis este adevărat; și ce am auzit de la el, aceea spun lumii.”

²⁷Ei n-au înțeles că le vorbea despre Tatăl.

²⁸Așa că Isus le-a zis: „Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că EU SUNT și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M-a învățat Tatăl. ²⁹Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ce-i este plăcut.”

Rămâneți în cuvântul Meu

³⁰Pe când spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

³¹Atunci Isus le-a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei ³²și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.”

³³Ei I-au răspuns: „Noi suntem urmașii lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui. Cum poți spune: «Veți ajunge liberi»?”

³⁴Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine trăiește în păcat este rob al păcatului. ³⁵Robul nu rămâne pentru totdeauna în casă; fiul rămâne pentru totdeauna. ³⁶Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi. ³⁷Știu că sunteți urmașii lui Avraam; totuși căutați să Mă ucideți, pentru că n-are loc în voi cuvântul Meu. ³⁸Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceți ce ați auzit de la tatăl vostru.”

³⁹Ei au răspuns: „Avraam este tatăl nostru.” Isus a zis: „Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face faptele lui Avraam. ⁴⁰dar acum căutați să Mă ucideți pe Mine, un om care v-a spus adevărul pe care l-am auzit de la Tatăl Meu. Avraam n-a făcut așa ceva. ⁴¹Voi faceți faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu ne-am născut din curvie. Avem un singur Tată — pe Dumnezeu Însuși.”

⁴²Isus le-a zis: „Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-ați iubi, căci Eu am ieșit de la Dumnezeu și sunt aici. N-am venit de la Mine Însumi, ci El M-a trimis. ⁴³De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu sunteți în stare să ascultați cuvântul Meu. ⁴⁴Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și vreți să împliniți poftele lui. El a fost ucigaș de la început și nu stătea în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Când spune minciuna, vorbește din ale lui, căci este mincinos și tatăl minciunii. ^b b v44 Isus demască pe nume minciuna din temelie a Edenului. Șarpele care i-a spus Evei că Tatăl nostru îi oprea binele — șarpele care îl respinsese pe Tatăl Însuși — este mincinosul dintâi, tatăl oricărei minciuni care îl înfățișează pe Tatăl nostru ca fiind departe. Cei ce Îl resping pe Fiul au acel tată, nu pe Avraam, nici pe Dumnezeu. ⁴⁵Dar pe Mine, fiindcă vă spun adevărul, nu Mă credeți. ⁴⁶Cine dintre voi Mă poate dovedi de păcat? Iar dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? ⁴⁷Cine este de la Tatăl nostru ascultă cuvintele lui; voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți de la Tatăl nostru.”

⁴⁸Iudeii I-au răspuns: „Nu avem dreptate când spunem că Tu ești samaritean și ai demon?”

⁴⁹Isus a răspuns: „Eu n-am demon, ci îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți. ⁵⁰Dar Eu nu caut slava Mea; Tatăl nostru o caută și el judecă. ⁵¹Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea niciodată.”

⁵²Iudeii I-au zis: „Acum știm că ai demon. Avraam a murit, la fel și profeții, iar Tu zici: «Dacă păzește cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea niciodată.» ⁵³Ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? Și profeții au murit! Tu cine pretinzi că ești?”

⁵⁴Isus a răspuns: „Dacă Mă slăvesc Eu Însumi, slava Mea nu este nimic. Tatăl Meu este Cel ce Mă slăvește, despre care voi ziceți: «Este Dumnezeul nostru.» ⁵⁵Și voi nu-l cunoașteți, dar Eu îl cunosc. Și dacă aș zice că nu-l cunosc, aș fi mincinos ca voi. Dar Eu îl cunosc și păzesc cuvântul lui. ⁵⁶Avraam, tatăl vostru, a săltat de bucurie că avea să vadă ziua Mea; a văzut-o și s-a bucurat.”

⁵⁷Atunci iudeii I-au zis: „Încă n-ai nici cincizeci de ani, și l-ai văzut pe Avraam?”

⁵⁸Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte de a fi fost Avraam, EU SUNT.” ^c c v58 „EU SUNT” face ecou numelui lui Dumnezeu dat lui Moise (Exodul 3:14) — o pretenție de a fi Dumnezeu, de aceea au pus mâna pe pietre.

⁵⁹Atunci au luat pietre ca să arunce în El, dar Isus S-a ascuns și a ieșit din templu.