Ioan 7

7 ¹După acestea, Isus a umblat prin Galileea; nu voia să meargă în Iudeea, pentru că acolo conducătorii iudeilor căutau un prilej să-L omoare. ²Dar se apropia Sărbătoarea Corturilor a iudeilor. ^a a v2 Sărbătoarea Corturilor era o sărbătoare de toamnă care ținea o săptămână, când Israel locuia în adăposturi vremelnice, amintindu-și de anii din pustie. ³Frații Lui I-au zis: „Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, ca să vadă și ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. ⁴Nimeni care vrea să fie băgat în seamă nu ține ascuns ceea ce face. Dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.” ⁵Căci nici frații Lui nu credeau în El.

⁶Isus le-a zis atunci: „Vremea Mea încă n-a venit, dar pentru voi orice vreme este potrivită.

⁷„Lumea nu vă poate urî, dar pe Mine Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele. ⁸Voi suiți-vă la sărbătoare; Eu nu Mă sui la sărbătoarea aceasta, pentru că vremea Mea încă nu s-a împlinit pe deplin.”

⁹După ce a spus acestea, a rămas în Galileea. ¹⁰După ce frații Lui s-au suit la sărbătoare, S-a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns.

¹¹Conducătorii iudeilor Îl căutau deci la sărbătoare și întrebau: „Unde este?” ¹²În mulțimi se răspândeau multe șoapte despre El: unii ziceau: „Este bun”, alții: „Nu, ci duce mulțimea în rătăcire.” ¹³Totuși nimeni nu vorbea pe față despre El, de frica conducătorilor iudeilor. ¹⁴Pe la mijlocul sărbătorii, Isus S-a suit în templu și a început să învețe poporul.

¹⁵Conducătorii iudeilor se mirau și întrebau: „Cum știe Omul acesta atâtea, fără să fi învățat?”

¹⁶Isus le-a răspuns: „Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis. ¹⁷Cine vrea să facă voia Tatălui nostru va cunoaște dacă învățătura Mea este de la Tatăl Meu sau dacă vorbesc de la Mine Însumi. ¹⁸Cine vorbește de la sine își caută slava sa, dar cine caută slava Celui ce l-a trimis este adevărat și în el nu este nimic neadevărat. ¹⁹Nu v-a dat Moise Legea? Și totuși niciunul dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă omorâți?”

²⁰Mulțimea a răspuns: „Ai un demon! Cine caută să Te omoare?”

²¹Isus le-a răspuns: „O singură lucrare am făcut și toți vă mirați.

²²„Moise v-a dat tăierea împrejur — nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi — și voi tăiați împrejur un om în ziua de Sabat. ²³Dacă un om este tăiat împrejur în ziua de Sabat, ca să nu fie călcată Legea lui Moise, de ce sunteți mâniați pe Mine pentru că am făcut sănătos un om întreg în ziua de Sabat? ²⁴Nu mai judecați după înfățișare, ci judecați după dreptate.”

De unde este El?

²⁵Atunci unii dintre locuitorii Ierusalimului au zis: „Nu este Acesta Cel pe care caută să-L omoare? ²⁶Și totuși vorbește pe față și nu-I zic nimic. Să fi cunoscut oare cu adevărat conducătorii că Acesta este Hristosul? ²⁷Dar noi știm de unde este Omul acesta; când va veni însă Hristosul, nimeni nu va ști de unde este.”

²⁸Atunci Isus, pe când învăța în templu, a strigat: „Mă cunoașteți și știți de unde sunt. Totuși n-am venit de la Mine Însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, și voi nu-L cunoașteți. ²⁹Eu Îl cunosc, pentru că de la El sunt și El M-a trimis.”

³⁰Atunci căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I venise ceasul. ³¹Dar mulți din mulțime au crezut în El și ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?” ³²Fariseii au auzit mulțimea șoptind acestea despre El, și atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au trimis gărzile templului ca să-L prindă.

³³Isus a zis deci: „Mai sunt cu voi puțină vreme și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis. ³⁴Mă veți căuta și nu Mă veți găsi, și acolo unde sunt Eu voi nu puteți veni.”

³⁵Atunci conducătorii iudeilor își ziceau unii altora: „Unde are de gând să meargă, ca să nu-L găsim? Are de gând să meargă la ai noștri împrăștiați printre greci și să-i învețe pe greci? ³⁶Ce vrea să spună cu vorbele: «Mă veți căuta și nu Mă veți găsi» și «acolo unde sunt Eu voi nu puteți veni»?”

³⁷În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. ³⁸Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, după cum a zis Scriptura.”

³⁹El a spus aceasta despre Duhul Sfânt, pe care aveau să-L primească cei ce cred în El; căci Duhul încă nu fusese dat, fiindcă Isus încă nu fusese proslăvit.

⁴⁰Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulțime au zis: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul.” ⁴¹Alții ziceau: „Acesta este Hristosul.” Dar alții întrebau: „Oare din Galileea are să vină Hristosul? ⁴²Nu zice Scriptura că Hristosul vine din sămânța lui David și din Betleem, satul lui David?” ⁴³Astfel, mulțimea s-a dezbinat din pricina Lui. ⁴⁴Unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El.

⁴⁵Gărzile s-au întors deci la preoții cei mai de seamă și la farisei, care le-au zis: „De ce nu L-ați adus?”

⁴⁶Gărzile au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om așa cum vorbește Omul acesta.”

⁴⁷„Și voi v-ați lăsat înșelați?” le-au răspuns fariseii. ⁴⁸„A crezut în El vreunul dintre conducători sau dintre farisei? ⁴⁹Dar mulțimea aceasta, care nu cunoaște Legea, este blestemată!”

⁵⁰Nicodim, cel care venise mai înainte la Isus și care era unul dintre ei, le-a zis: ⁵¹„Oare Legea noastră osândește un om fără să-l asculte mai întâi și să afle ce face?”

⁵²Ei i-au răspuns: „Și tu ești din Galileea? Cercetează și vei vedea că din Galileea nu se ridică niciun proroc.”

⁵³Apoi fiecare s-a dus acasă. ^b b v53 Această relatare nu se găsește în cele mai vechi manuscrise ale Evangheliei după Ioan, iar copiile de mai târziu o așază în mai multe locuri diferite. Ea este tipărită aici, unde s-a statornicit tradiția, ca în majoritatea Bibliilor moderne.