Ioan 6

Capitolul 6.

6 ¹După aceasta, Isus a trecut dincolo de Marea Galileei, numită și Marea Tiberiadei. ²O mare mulțime Îl urma, pentru că vedeau semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. ³Isus S-a urcat pe munte și S-a așezat acolo cu ucenicii Săi. ⁴Se apropia Paștele, sărbătoarea iudeilor.

⁵Ridicându-Și privirea, Isus a văzut o mare mulțime venind spre El și l-a întrebat pe Filip: „De unde să cumpărăm pâine ca să mănânce oamenii aceștia?”

⁶Spunea aceasta ca să-l pună la încercare pe Filip, căci El Însuși știa ce avea să facă.

⁷Filip I-a răspuns: „Nici pâine de două sute de zile de muncă nu le-ar ajunge ca să primească fiecare câte puțin.” ^a a v7 Un dinar era aproape plata unei zile; două sute de dinari însemnau cam opt luni de leafă.

⁸Unul dintre ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: ⁹„Este aici un băiat care are cinci pâini de orz și doi pești — dar ce înseamnă acestea pentru atâția oameni?”

¹⁰Isus a zis: „Spuneți oamenilor să se așeze.” Era multă iarbă în locul acela, așa că s-au așezat aproape cinci mii de bărbați.

¹¹Apoi Isus a luat pâinile, a mulțumit și le-a împărțit celor așezați; la fel și din pești, cât au vrut.

¹²După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor Săi: „Adunați bucățile rămase, ca să nu se piardă nimic.”

¹³Așa că au adunat firimiturile rămase din cele cinci pâini de orz după ce mâncaseră oamenii și au umplut douăsprezece coșuri. ¹⁴Când au văzut oamenii semnul pe care-l făcuse, au zis: „Acesta este cu adevărat Prorocul care vine în lume!” ¹⁵Știind că aveau de gând să vină și să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, Isus S-a retras din nou pe munte, singur.

În mijlocul furtunii

¹⁶Când s-a făcut seară, ucenicii Săi au coborât la mare, ¹⁷s-au urcat într-o barcă și au pornit peste mare spre Capernaum. Se întunecase deja, iar Isus încă nu venise la ei. ¹⁸Sufla un vânt puternic, și marea se înfuria. ¹⁹După ce au vâslit vreo cinci-șase kilometri, L-au văzut pe Isus umblând pe apă și apropiindu-Se de barcă și s-au înspăimântat.

²⁰Dar El le-a zis: „Eu sunt; nu vă temeți.”

²¹Atunci au vrut cu bucurie să-L ia în barcă, și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.

²²A doua zi, mulțimea care rămăsese pe celălalt mal a văzut că acolo nu fusese decât o singură barcă și că Isus nu Se urcase în ea cu ucenicii Săi, ci ucenicii Lui plecaseră singuri. ²³Au venit alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea după ce Domnul mulțumise. ²⁴Așa că, atunci când mulțimea a văzut că Isus nu era acolo, nici ucenicii Lui, s-au urcat în bărci și au mers la Capernaum ca să-L caute pe Isus. ²⁵Găsindu-L dincolo de mare, L-au întrebat: „Rabi, când ai ajuns aici?”

²⁶Isus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. ²⁷Nu lucrați pentru mâncarea care se strică, ci pentru mâncarea care rămâne spre viața veșnică, pe care v-o va da Fiul Omului. Căci pe El L-a pecetluit Tatăl nostru.”

²⁸Atunci I-au zis: „Ce trebuie să facem ca să înfăptuim lucrările Tatălui nostru?”

²⁹Isus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea Tatălui nostru: să credeți în Cel pe care L-a trimis El.”

³⁰Așa că L-au întrebat: „Ce semn vei face, ca să vedem și să credem în Tine? Ce lucrare vei înfăptui? ³¹Strămoșii noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănânce pâine din cer.»”

³²Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă pâinea cea adevărată din cer. ³³Căci pâinea Tatălui nostru este Cel ce Se coboară din cer și dă viață lumii.”

³⁴Atunci I-au zis: „Doamne, dă-ne întotdeauna pâinea aceasta.”

³⁵Isus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată, și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. ³⁶Dar, cum v-am spus, M-ați văzut, și tot nu credeți. ³⁷Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine, și pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni nicidecum. ³⁸Căci M-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. ³⁹Și aceasta este voia Celui ce M-a trimis: să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-i înviez în ziua de apoi. ⁴⁰Căci aceasta este voia Tatălui Meu: ca oricine privește la Fiul și crede în El să aibă viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

⁴¹Atunci iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt pâinea care s-a coborât din cer.”

⁴²Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și pe a cărui mamă îi cunoaștem? Cum poate acum să spună: «M-am coborât din cer»?”

⁴³Isus le-a răspuns: „Nu mai cârtiți între voi.

⁴⁴Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. ^b b v44 Venirea la Isus este inițiativa Tatălui nostru — El Își atrage copiii spre Fiul cu o dragoste care caută, nu cu o putere care silește. ⁴⁵Este scris în Proroci: «Și toți vor fi învățați de Tatăl nostru.» Oricine a ascultat și a învățat de la Tatăl vine la Mine. ⁴⁶Nu că L-ar fi văzut cineva pe Tatăl, afară de Cel ce vine de la El; El L-a văzut pe Tatăl. ⁴⁷Adevărat, adevărat vă spun, cine crede are viața veșnică. ⁴⁸Eu sunt pâinea vieții. ⁴⁹Strămoșii voștri au mâncat mana în pustie, și totuși au murit. ⁵⁰Aceasta este pâinea care se coboară din cer, pentru ca oricine să mănânce din ea și să nu moară. ⁵¹Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci. Și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care-l voi da pentru viața lumii.”

⁵²Atunci iudeii se certau aprins între ei: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?”

⁵³Isus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi înșivă. ⁵⁴Cine se hrănește cu trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua de apoi. ⁵⁵Căci trupul Meu este cu adevărat hrană, și sângele Meu este cu adevărat băutură. ⁵⁶Cine se hrănește cu trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu în el. ⁵⁷După cum Tatăl cel viu M-a trimis și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine se hrănește cu Mine va trăi prin Mine. ⁵⁸Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer. Nu este ca pâinea pe care au mâncat-o strămoșii voștri și totuși au murit. Cine se hrănește cu pâinea aceasta va trăi în veci.”

⁵⁹Acestea le-a spus pe când învăța în sinagoga din Capernaum. ⁶⁰Auzind aceasta, mulți dintre ucenicii Săi au zis: „Grea este învățătura aceasta. Cine poate s-o asculte?”

Când mulți se întorc înapoi

⁶¹Știind că ucenicii Săi cârteau împotriva acestui lucru, Isus le-a zis: „Aceasta vă poticnește?

⁶²Dar ce veți zice dacă Îl veți vedea pe Fiul Omului urcându-Se acolo unde era mai înainte? ⁶³Duhul dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. ⁶⁴Dar sunt unii dintre voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine nu cred și cine avea să-L trădeze. ⁶⁵Și a adăugat: „Iată de ce v-am spus: nimeni nu poate veni la Mine dacă nu i se dă de către Tatăl.”

⁶⁶De atunci, mulți dintre ucenicii Săi s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El.

⁶⁷Atunci Isus i-a întrebat pe cei doisprezece: „Vreți să plecați și voi?”

⁶⁸Simon Petru I-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. ⁶⁹Și noi am crezut și am cunoscut că Tu ești Sfântul Tatălui nostru.”

⁷⁰Isus le-a răspuns: „Oare nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Și totuși unul dintre voi este un diavol.”

⁷¹Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el, unul din cei doisprezece, avea să-L trădeze.