Ioan 5

5 ¹După aceasta a fost o sărbătoare a iudeilor, și Isus S-a suit la Ierusalim. ²Lângă Poarta Oilor, în Ierusalim, este o scăldătoare cu cinci pridvoare acoperite, numită Betesda în aramaică. ^a a v2 Betesda înseamnă „casa îndurării” — un nume potrivit pentru locul unde Isus a vindecat. ³În acestea zăcea o mulțime de bolnavi — orbi, șchiopi și paralizați. ^b b v3 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 4; copiile mai târzii adaugă: „Căci un înger se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa; cine intra primul după tulburarea apei era vindecat de orice boală avea.” ⁵Era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani.

⁶Văzându-l cum zăcea acolo și știind că era deja de multă vreme așa, Isus l-a întrebat: „Vrei să fii vindecat?”

⁷Bolnavul I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa; și, până să ajung eu, se coboară altul înaintea mea.”

⁸Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ți patul și umblă.”

⁹Îndată omul s-a făcut sănătos, și-a luat patul și a umblat. Ziua aceea era zi de Sabat.

¹⁰De aceea iudeii i-au zis celui vindecat: „Este zi de Sabat; nu-ți este îngăduit să-ți duci patul.”

¹¹El le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat mi-a zis: «Ia-ți patul și umblă».”

¹²Ei l-au întrebat: „Cine este omul care ți-a zis: «Ia-l și umblă»?”

¹³Dar cel vindecat nu știa cine era, căci Isus Se făcuse nevăzut în mulțimea de acolo.

¹⁴Mai târziu Isus l-a găsit în templu și i-a zis: „Acum ești vindecat. Nu mai păcătui, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău.”

¹⁵Omul a plecat și le-a spus iudeilor că Isus era Cel care îl făcuse sănătos.

Se întorc împotriva Lui

¹⁶De aceea iudeii au început să-l persecute pe Isus, pentru că făcea aceste lucruri în zi de Sabat.

¹⁷Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu lucrez.”

¹⁸De aceea iudeii căutau și mai mult să-l omoare: nu numai că încălca Sabatul, ci Îl numea pe Tatăl nostru propriul Său Tată, făcându-Se egal cu el. ^c c v18 Conducătorii iudei au înțeles corect cuvintele lui Isus: când L-a numit pe Tatăl nostru propriul Său Tată, pretindea că este egal cu Tatăl nostru. Restul capitolului este Isus apărând și explicând această afirmație.

¹⁹De aceea Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun: Fiul nu poate face nimic de la Sine, ci numai ce-l vede pe Tatăl făcând. Tot ce face Tatăl face și Fiul la fel.

²⁰„Căci Tatăl iubește pe Fiul și Îi arată tot ce face; Îi va arăta lucrări mai mari decât acestea, ca voi să vă minunați. ²¹Căci, așa cum Tatăl îi învie pe cei morți și le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea El. ²²Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat toată judecata Fiului, ²³pentru ca toți să-L cinstească pe Fiul așa cum îl cinstesc pe Tatăl; cine nu-L cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl care L-a trimis.

²⁴Adevărat, adevărat vă spun: cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viață. ²⁵Adevărat, adevărat vă spun: vine ceasul, și a și venit, când cei morți vor auzi glasul Fiului Tatălui nostru, și cei ce vor auzi vor trăi. ²⁶Căci, așa cum Tatăl are viața în sine însuși, tot așa I-a dat și Fiului să aibă viața în Sine Însuși. ²⁷Și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. ²⁸Nu vă mirați de aceasta: vine ceasul când toți cei din morminte vor auzi glasul Lui, ²⁹și vor ieși afară: cei ce au făcut binele, pentru învierea vieții; cei ce au făcut răul, pentru învierea judecății. ³⁰Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi. Judec după cum aud, și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.

Mărturii despre Fiul

³¹„Dacă mărturisesc Eu despre Mine Însumi, mărturia Mea nu este adevărată. ³²Este altul care mărturisește despre Mine, și știu că mărturia pe care o aduce despre Mine este adevărată. ³³Voi ați trimis soli la Ioan, și el a mărturisit adevărul. ³⁴Nu că aș primi mărturie de la un om, dar spun aceste lucruri ca voi să fiți mântuiți. ³⁵Ioan era o candelă care ardea și lumina, iar voi ați vrut să vă bucurați o vreme în lumina lui. ³⁶Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan: lucrările pe care Tatăl Meu Mi le-a dat să le împlinesc, chiar lucrările pe care le fac, mărturisesc despre Mine că Tatăl Meu M-a trimis. ³⁷Și Tatăl Meu care M-a trimis a mărturisit el însuși despre Mine. Voi nu i-ați auzit niciodată glasul, nici nu i-ați văzut fața, ³⁸și nu aveți cuvântul lui rămânând în voi, pentru că nu credeți în Cel pe care L-a trimis el.

³⁹Voi cercetați Scripturile, crezând că în ele aveți viața veșnică; și tocmai ele mărturisesc despre Mine, ⁴⁰și totuși nu vreți să veniți la Mine ca să aveți viață. ⁴¹Eu nu primesc slavă de la oameni, ⁴²dar vă cunosc: nu aveți în voi dragostea Tatălui nostru. ⁴³Eu am venit în Numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă vine altul în numele lui însuși, pe acela îl veți primi. ⁴⁴Cum puteți crede voi, care primiți slavă unii de la alții și nu căutați slava care vine de la singurul Dumnezeu?

⁴⁵Să nu credeți că Eu vă voi acuza înaintea Tatălui Meu. Moise, în care v-ați pus nădejdea, el vă acuză. ⁴⁶Căci, dacă l-ați crede pe Moise, M-ați crede și pe Mine, pentru că el a scris despre Mine. ⁴⁷Dar, dacă nu credeți scrierile lui, cum veți crede cuvintele Mele?”