Ioan 4

4 ¹Așa că, atunci când a aflat Isus că fariseii auziseră că El făcea și boteza mai mulți ucenici decât Ioan ²(măcar că nu boteza Isus Însuși, ci ucenicii Lui), ³a plecat din Iudeea și S-a întors în Galileea. ⁴Și trebuia să treacă prin Samaria. ⁵Așa că a ajuns într-o cetate a Samariei, numită Sihar, lângă ogorul pe care Iacov i l-a dat fiului său Iosif. ⁶Acolo era fântâna lui Iacov. Isus, obosit de drum, S-a așezat lângă fântână — era pe la amiază. ^a a v6 Socotind de la răsăritul soarelui, ceasul al șaselea este pe la amiază.

⁷O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: „Dă-Mi să beau.”

⁸(Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.)

⁹Femeia samariteancă I-a zis: „Tu ești iudeu; cum de ceri să bei de la mine, o femeie samariteancă?” (Căci iudeii nu au legături cu samaritenii.)

¹⁰Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul Tatălui nostru și cine este Cel ce îți cere: «Dă-Mi să beau», tu I-ai fi cerut, și El ți-ar fi dat apă vie.”

¹¹Femeia I-a zis: „Doamne, n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă. De unde ai dar această apă vie? ¹²Ești Tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut el însuși din ea, împreună cu fiii și cu turmele lui?”

¹³Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi din nou sete, ¹⁴dar celui ce bea din apa pe care i-o dau Eu nu-i va mai fi sete niciodată; ci apa aceea se va face în el un izvor de apă care va țâșni spre viața veșnică.”

¹⁵Femeia I-a zis: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot apă.”

¹⁶Isus i-a zis: „Du-te, cheamă-ți soțul și vino înapoi aici.”

¹⁷Femeia a răspuns: „N-am soț.” Isus i-a zis: „Bine ai spus că n-ai soț,

¹⁸căci cinci soți ai avut, și cel pe care îl ai acum nu-ți este soț. Adevărat ai spus.”

¹⁹Femeia I-a zis: „Doamne, văd că ești un proroc. ²⁰Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta, dar voi ziceți că la Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

²¹Isus i-a zis: „Femeie, crede-Mă: vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim. ²²Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei. ²³Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci astfel de închinători caută Tatăl. ²⁴Tatăl este duh, și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” ^b b v24 În tot acest pasaj, Isus învață despre închinarea adusă Tatălui; Cel a cărui fire este duh este Același Tată care caută închinători adevărați.

²⁵Femeia I-a zis: „Știu că vine Mesia — Cel numit Hristos. Când va veni El, ne va spune toate lucrurile.”

²⁶Isus i-a zis: „Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine.”

²⁷Chiar atunci s-au întors ucenicii Lui și s-au mirat că vorbea cu o femeie. Totuși nimeni n-a zis: „Ce cauți?” sau: „De ce vorbești cu ea?” ²⁸Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a întors în cetate și le-a zis oamenilor: ²⁹„Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată. Nu cumva Acesta este Hristosul?” ³⁰Au ieșit din cetate și veneau spre El.

³¹Între timp, ucenicii Îl rugau stăruitor: „Rabi, mănâncă.”

³²Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți nimic.”

³³Atunci ucenicii au început să-și zică unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”

³⁴Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți ogoarele, care sunt albe, gata pentru seceriș. ³⁶Cel ce seceră primește încă de pe acum plată și strânge rod pentru viața veșnică, pentru ca și cel ce seamănă, și cel ce seceră să se bucure împreună. ³⁷Căci aici se adeverește zicala: «Unul seamănă, iar altul seceră.» ³⁸Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, iar voi ați intrat în osteneala lor.”

Samaria crede

³⁹Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El din pricina mărturiei femeii, care spunea: „Mi-a spus tot ce am făcut vreodată.” ⁴⁰Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei; și a rămas acolo două zile. ⁴¹Și mult mai mulți au crezut din pricina cuvântului Lui. ⁴²Și-i ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina celor spuse de tine, căci am auzit noi înșine și știm că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”

Înapoi în Galileea

⁴³După cele două zile, a plecat de acolo spre Galileea. ⁴⁴(Căci Isus Însuși mărturisise că un proroc nu este prețuit în patria lui.) ⁴⁵Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit bine, fiindcă văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul sărbătorii, căci și ei fuseseră la sărbătoare. ⁴⁶A venit iarăși în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav în Capernaum. ⁴⁷Când a auzit că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să coboare și să-i vindece fiul, care era pe moarte.

⁴⁸Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu veți crede.”

⁴⁹Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, coboară până nu moare copilașul meu.”

⁵⁰Isus i-a zis: „Du-te; fiul tău trăiește.” Omul a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a plecat.

⁵¹Pe când cobora, l-au întâmpinat slujitorii lui și i-au spus că băiatul lui trăiește. ⁵²Atunci i-a întrebat de ceasul în care începuse să-i fie mai bine, iar ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-a lăsat frigurile.”

⁵³Astfel tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi spusese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui.

⁵⁴Acesta a fost al doilea semn pe care l-a făcut Isus după ce venise din Iudeea în Galileea.