Ioan 19

19 ¹Atunci Pilat L-a luat pe Isus și a pus să-L biciuiască. ²Soldații au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap și L-au înfășurat într-o mantie purpurie. ³Veneau mereu la El, zicând: „Plecăciune, Împărate al iudeilor!”, și Îl pălmuiau.

⁴Pilat a ieșit din nou și le-a zis: „Iată, vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.” ⁵Atunci Isus a ieșit afară, purtând cununa de spini și mantia purpurie. Pilat le-a zis: „Iată Omul!”

⁶Când L-au văzut preoții cei mai de seamă și gărzile, au strigat: „Răstignește-L! Răstignește-L!” Pilat le-a zis: „Luați-L voi și răstigniți-L, căci eu nu găsesc nicio vină în El.”

⁷Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege și, după legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”

⁸Când a auzit Pilat aceste cuvinte, s-a temut și mai tare. ⁹A intrat din nou în pretoriu și L-a întrebat pe Isus: „De unde ești Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. ¹⁰Atunci Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te eliberez și putere să Te răstignesc?”

¹¹Isus i-a răspuns: „N-ai avea nicio putere asupra Mea dacă nu ți-ar fi fost dată de sus. De aceea cel ce M-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare.”

¹²De atunci, Pilat căuta să-L elibereze, dar iudeii strigau: „Dacă-L eliberezi, nu ești prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine împărat se împotrivește Cezarului.”

¹³Când a auzit aceste cuvinte, Pilat L-a adus pe Isus afară și a șezut pe scaunul de judecată, într-un loc numit Pardoseala de piatră — iar în aramaică, Gabata. ¹⁴Era ziua pregătirii Paștelui, pe la amiază. El le-a zis iudeilor: „Iată Împăratul vostru!”

¹⁵Ei au strigat: „Ia-L! Ia-L! Răstignește-L!” Pilat i-a întrebat: „Să-L răstignesc pe Împăratul vostru?” Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Nu avem alt împărat decât pe Cezar.”

Dat în mâinile lor

¹⁶Atunci L-a dat în mâinile lor ca să fie răstignit. Și ei L-au luat pe Isus, ¹⁷iar El, ducându-Și crucea, a ieșit spre locul numit Locul Căpățânii, care în aramaică se cheamă Golgota. ¹⁸Acolo L-au răstignit, și împreună cu El pe alți doi, unul de o parte și altul de cealaltă, iar pe Isus la mijloc. ¹⁹Pilat a scris și o inscripție și a pus-o pe cruce: Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor. ²⁰Mulți iudei au citit această inscripție, fiindcă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; și era scrisă în aramaică, în latină și în greacă. ²¹Preoții cei mai de seamă ai iudeilor i-au zis lui Pilat: „Nu scrie «Împăratul iudeilor», ci «Acesta a zis: Eu sunt Împăratul iudeilor».”

²²Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”

²³După ce L-au răstignit pe Isus, soldații au luat hainele Lui și le-au împărțit în patru părți, câte o parte pentru fiecare soldat, și au luat și cămașa. Cămașa era fără cusătură, țesută dintr-o singură bucată de sus până jos. ²⁴Atunci și-au zis unii altora: „Să n-o sfâșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei și au tras la sorți cămașa Mea.” Așa au făcut soldații.

²⁵Lângă crucea lui Isus stăteau mama Lui, sora mamei Lui, Maria, soția lui Cleopa, și Maria Magdalena.

²⁶Când a văzut-o pe mama Lui și pe ucenicul pe care-l iubea stând acolo, Isus i-a zis: „Femeie, iată fiul tău.” ²⁷Apoi i-a zis ucenicului: „Iată mama ta.” Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.

S-a sfârșit

²⁸După aceasta, știind că acum totul se sfârșise, Isus a zis, ca să se împlinească Scriptura: „Mi-e sete.”

²⁹Acolo era un vas plin cu oțet; ei au înmuiat în el un burete, l-au pus într-o ramură de isop și l-au ridicat la gura Lui.

³⁰Isus a luat oțetul și a zis: „S-a sfârșit.” Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.

³¹Fiindcă era ziua pregătirii și nu voiau ca trupurile să rămână pe cruce în timpul Sabatului — căci Sabatul acela era o zi deosebită —, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească picioarele și să ridice trupurile. ³²Au venit deci soldații și au zdrobit picioarele celui dintâi, apoi ale celuilalt răstignit împreună cu El. ³³Dar când au ajuns la Isus și au văzut că murise deja, nu I-au mai zdrobit picioarele. ³⁴Dar unul dintre soldați I-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă. ^a a v34 Ioan ne spune că a văzut el însuși acest lucru și ni-l dă ca dovadă că Isus murise cu adevărat. ³⁵Cel ce a văzut a mărturisit — și mărturia lui este adevărată, și el știe că spune adevărul — ca să credeți și voi. ³⁶Căci acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi zdrobit.” ³⁷Și iarăși, o altă Scriptură zice: „Vor privi spre Cel pe care L-au străpuns.”

Iosif și Nicodim

³⁸După aceea, Iosif din Arimateea — un ucenic al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor — i-a cerut lui Pilat să-i dea voie să ridice trupul lui Isus. Pilat i-a îngăduit, așa că el a venit și l-a ridicat. ³⁹A venit și Nicodim, care venise mai întâi la Isus noaptea, aducând un amestec de smirnă și aloe, cam șaptezeci și cinci de livre. ⁴⁰Au luat trupul lui Isus și l-au înfășurat în fâșii de pânză de in, cu miresme, după obiceiul de înmormântare al iudeilor. ⁴¹În locul unde fusese răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou, în care nu fusese pus încă nimeni. ⁴²Fiindcă era ziua pregătirii iudeilor și mormântul era aproape, L-au pus pe Isus acolo.