Ioan 18

Capitolul 18.

18 ¹După ce a spus aceste lucruri, Isus a ieșit cu ucenicii Săi dincolo de valea Chedronului, unde era o grădină; El și ucenicii Săi au intrat în ea. ²Iuda, trădătorul, cunoștea și el locul, căci Isus Se aduna adesea acolo cu ucenicii Săi. ³Așa că Iuda a venit acolo cu o ceată de soldați și cu gărzi de la preoții cei mai de seamă și de la farisei, având felinare, torțe și arme.

⁴Isus, știind tot ce avea să vină asupra Lui, a ieșit și le-a zis: „Pe cine căutați?”

⁵I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret.” Isus le-a zis: „EU SUNT.” Iuda, trădătorul Lui, stătea cu ei. ^a a v5 Isus rostește numele dumnezeiesc pe care Tatăl nostru i l-a dat lui Moise la rugul aprins. Reacția soldaților din versetul următor — căderea pe spate la pământ — arată că au auzit întocmai ceea ce pretindea El.

⁶Când Isus le-a zis: „EU SUNT”, ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.

⁷El i-a întrebat din nou: „Pe cine căutați?” Iar ei au zis: „Pe Isus din Nazaret.”

⁸Isus a răspuns: „V-am spus că EU SUNT. Așadar, dacă pe Mine Mă căutați, lăsați-i pe aceștia să plece.” ⁹Astfel s-a împlinit cuvântul pe care-l spusese Isus: „N-am pierdut pe niciunul dintre cei pe care Mi i-ai dat.”

¹⁰Atunci Simon Petru și-a scos sabia, l-a lovit pe robul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă — robul se numea Malhus.

¹¹Dar Isus i-a zis lui Petru: „Pune-ți sabia în teacă. Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl Meu?”

¹²Atunci ceata, comandantul ei și gărzile iudeilor L-au prins pe Isus și L-au legat.

¹³L-au dus mai întâi la Ana, căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela. ¹⁴Caiafa era cel care-i sfătuise pe iudei că este mai bine să moară un singur om pentru popor.

Petru Îl urmează în curte

¹⁵Simon Petru și un alt ucenic mergeau după Isus. Ucenicul acela era cunoscut de marele preot, așa că a intrat cu Isus în curtea marelui preot, ¹⁶dar Petru stătea afară, la ușă. Atunci celălalt ucenic, cel cunoscut de marele preot, a ieșit, i-a vorbit slujnicei care păzea ușa și l-a adus pe Petru înăuntru. ¹⁷Slujnica care păzea ușa i-a zis lui Petru: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii omului acestuia?” El a zis: „Nu sunt.”

¹⁸Robii și gărzile, fiindcă le era frig, aprinseseră un foc de cărbuni și stăteau încălzindu-se; Petru stătea și el cu ei și se încălzea.

Cercetat în noapte

¹⁹Marele preot L-a întrebat atunci pe Isus despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui.

²⁰Isus i-a răspuns: „Eu am vorbit deschis lumii; am învățat întotdeauna în sinagogi și în templu, unde se adună toți iudeii. N-am spus nimic în ascuns. ²¹De ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am spus; ei știu ce am spus.”

²²La aceste cuvinte, una dintre gărzile care stăteau acolo L-a pălmuit pe Isus, zicând: „Așa Îi răspunzi marelui preot?”

²³Isus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă lovești?”

²⁴Atunci Ana L-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

Petru se leapădă din nou

²⁵Între timp, Simon Petru stătea și se încălzea. Ei i-au zis: „Nu cumva ești și tu unul dintre ucenicii Lui?” El a tăgăduit: „Nu sunt.”

²⁶Unul dintre robii marelui preot, rudă cu cel căruia Petru îi tăiase urechea, a întrebat: „Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”

²⁷Petru a tăgăduit din nou și îndată a cântat un cocoș.

Dat pe mâna lui Pilat

²⁸Apoi L-au dus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dis-de-dimineață. Ei înșiși n-au intrat, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paștele. ²⁹Așa că Pilat a ieșit la ei și a zis: „Ce învinuire aduceți împotriva omului acestuia?”

³⁰I-au răspuns: „Dacă omul acesta n-ar face rău, nu ți l-am fi dat pe mână.”

³¹Pilat le-a zis: „Luați-L voi și judecați-L după legea voastră.” Iudeii i-au zis: „Nouă nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni.”

³²Astfel s-a împlinit cuvântul pe care-l spusese Isus, arătând cu ce fel de moarte avea să moară.

³³Atunci Pilat a intrat din nou în pretoriu, L-a chemat pe Isus și L-a întrebat: „Tu ești Împăratul iudeilor?”

³⁴Isus a răspuns: „De la tine însuți spui lucrul acesta sau ți-au spus alții despre Mine?”

³⁵Pilat a răspuns: „Sunt eu iudeu? Neamul Tău și preoții cei mai de seamă Te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?”

³⁶Isus a răspuns: „Împărăția Mea nu este din lumea aceasta. Dacă ar fi, slujitorii Mei s-ar lupta ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar Împărăția Mea nu este de aici.”

³⁷Atunci Pilat I-a zis: „Deci ești împărat?” Isus a răspuns: „Tu spui că sunt împărat. Pentru aceasta M-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”

³⁸Pilat L-a întrebat: „Ce este adevărul?” Apoi a ieșit din nou la iudei și le-a zis: „Eu nu găsesc nicio vină în El.

³⁹Dar voi aveți un obicei: să vă eliberez un om de Paște. Așadar, vreți să vi-l eliberez pe Împăratul iudeilor?”

⁴⁰Ei au strigat din nou: „Nu pe El, ci pe Baraba!” Baraba era un tâlhar.