Ioan 17

17 ¹După ce a spus acestea, Isus a ridicat ochii spre cer și a zis: „Tată, a sosit ceasul. Proslăvește-l pe Fiul tău, ca Fiul să te proslăvească, ^a a v1 Ioan 17 este cea mai lungă rugăciune a lui Isus către Tatăl consemnată în Scriptură — rostită în noaptea dinaintea crucii, în care își deschide inima înaintea Celui pe care îl numește Tată, Tată sfânt și Tată drept. ²fiindcă i-ai dat autoritate peste toți oamenii, ca să dea viață veșnică tuturor celor pe care i i-ai dat. ³Și viața veșnică este aceasta: să te cunoască pe tine, singurul Tată adevărat, și pe Isus Hristos, pe care l-ai trimis. ⁴Eu te-am proslăvit pe pământ, săvârșind lucrarea pe care mi-ai dat-o s-o fac. ⁵Și acum, Tată, proslăvește-mă la tine însuți, cu slava pe care o aveam la tine înainte de a exista lumea.

⁶Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau; tu mi i-ai dat, și ei au păzit cuvântul tău. ⁷Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat vine de la tine, ⁸căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat; ei le-au primit, au cunoscut cu adevărat că de la tine am venit și au crezut că tu m-ai trimis. ⁹Pentru ei mă rog; nu pentru lume mă rog, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, căci sunt ai tăi. ¹⁰Tot ce este al meu este al tău, și ce este al tău este al meu, și sunt proslăvit în ei. ¹¹Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine. Tată sfânt, păzește-i în numele tău, numele pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una, așa cum suntem noi. ¹²Cât am fost cu ei, i-am păzit în numele tău pe care mi l-ai dat. I-am ocrotit și niciunul dintre ei nu s-a pierdut, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. ^b b v12 „Fiul pierzării” este un nume dat lui Iuda Iscarioteanul, cel care l-a trădat pe Isus. ¹³Dar acum vin la tine și spun acestea în lume, ca să aibă în ei bucuria mea deplină. ¹⁴Le-am dat cuvântul tău, iar lumea i-a urât, fiindcă ei nu sunt din lume, așa cum nici eu nu sunt din lume. ¹⁵Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de cel rău. ¹⁶Ei nu sunt din lume, așa cum nici eu nu sunt din lume. ¹⁷Sfințește-i prin adevăr; cuvântul tău este adevărul. ¹⁸Așa cum m-ai trimis tu în lume, așa i-am trimis și eu în lume. ¹⁹Și pentru ei mă sfințesc pe mine însumi, ca și ei să fie sfințiți prin adevăr.

²⁰Dar nu mă rog numai pentru aceștia, ci și pentru cei ce vor crede în mine prin cuvântul lor. ²¹Tată, ca toți să fie una, așa cum tu ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis. ²²Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o, ca ei să fie una, așa cum noi suntem una. ²³Eu în ei și tu în mine, ca ei să fie în chip desăvârșit una, pentru ca lumea să cunoască că tu m-ai trimis și că i-ai iubit așa cum m-ai iubit pe mine. ²⁴Tată, vreau ca aceia pe care mi i-ai dat să fie și ei cu mine acolo unde sunt eu, ca să vadă slava mea, pe care mi-ai dat-o pentru că m-ai iubit înainte de întemeierea lumii. ²⁵Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceștia au cunoscut că tu m-ai trimis. ²⁶Le-am făcut cunoscut numele tău și li-l voi tot face cunoscut, pentru ca dragostea cu care m-ai iubit să fie în ei, și eu în ei.”