1 Corinteni 15

15 ¹Fraților și surorilor, vă amintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care ați primit-o și în care stați acum. ²Prin această Evanghelie sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestit — afară numai dacă credința voastră a fost deșartă.

³Căci v-am dat ca lucru de cea mai mare însemnătate ceea ce am primit și eu: Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, ⁴că a fost îngropat, că a înviat a treia zi, după Scripturi, ⁵și că i S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. ⁶După aceea li S-a arătat la peste 500 de frați și surori deodată; cei mai mulți trăiesc încă, deși unii au adormit. ⁷Apoi i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. ⁸Iar la urma tuturor mi S-a arătat și mie, ca unuia născut la vreme nepotrivită. ⁹Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să fiu numit apostol, fiindcă am prigonit Biserica Tatălui nostru. ¹⁰Prin harul Tatălui nostru sunt ceea ce sunt, și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic. Ba încă am lucrat mai mult decât ei toți — totuși nu eu, ci harul Tatălui nostru care este cu mine. ¹¹Astfel dar, ori eu, ori ei, așa propovăduim, și așa ați crezut.

Dacă Hristos n-a înviat

¹²Dar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? ¹³Dacă nu este o înviere a morților, atunci nici Hristos n-a înviat. ¹⁴Și dacă Hristos n-a înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră. ¹⁵Mai mult decât atât, ne aflăm și martori mincinoși despre Tatăl nostru, fiindcă am mărturisit despre Tatăl nostru că L-a înviat pe Hristos din morți — dar nu L-a înviat, dacă într-adevăr morții nu învie. ¹⁶Căci, dacă morții nu învie, atunci nici Hristos n-a înviat. ¹⁷Și dacă Hristos n-a înviat, credința voastră este zadarnică; voi sunteți încă în păcatele voastre. ¹⁸Prin urmare și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. ¹⁹Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre toți oamenii.

²⁰Dar acum Hristos a înviat într-adevăr din morți, pârga celor adormiți. ²¹Căci, întrucât moartea a venit printr-un om, tot printr-un om a venit și învierea morților. ²²Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor fi făcuți vii în Hristos. ²³Dar fiecare la rândul lui: Hristos, pârga; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai Lui. ²⁴Apoi va veni sfârșitul, când va încredința Împărăția Tatălui nostru, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. ^a a v24 Când totul va fi desăvârșit, Fiul așază din nou întreaga Împărăție în mâinile Tatălui nostru — ținta tuturor lucrurilor este Tatăl Însuși. ²⁵Căci El trebuie să împărățească până îi va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. ²⁶Cel din urmă vrăjmaș care va fi nimicit este moartea. ²⁷Tatăl nostru a pus totul sub picioarele Fiului. Dar, când zice că «totul» I-a fost supus, este limpede că se face excepție de Tatăl nostru, care I-a supus Fiului toate lucrurile. ²⁸Și când totul Îi va fi supus, atunci Însuși Fiul Se va supune Celui ce I-a supus totul, pentru ca Tatăl nostru să fie totul în toți. ^b b v28 Când totul va fi în cele din urmă restabilit, Fiul Își ia cu bucurie locul sub Tatăl nostru, pentru ca Tatăl nostru să fie totul pentru toți — ținta spre care s-a îndreptat întreaga istorie.

²⁹Altfel, ce vor face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai botează pentru ei? ^c c v29 Practica exactă la care se referă Pavel aici nu este cunoscută; el o folosește ca dovadă că până și cei ce o făceau credeau în înviere. ³⁰Și noi, de ce ne primejduim în orice ceas? ³¹Mor în fiecare zi — tot atât de adevărat pe cât mă laud cu voi, fraților și surorilor, în Hristos Isus, Domnul nostru. ³²Dacă m-am luptat cu fiarele în Efes doar din pricini omenești, ce folos am? Dacă morții nu învie, „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. ³³Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” ³⁴Treziți-vă cum se cuvine și nu mai păcătuiți; căci unii nu-L cunosc pe Tatăl nostru. Spre rușinea voastră vă spun lucrul acesta.

Trupul pe care îl dă Tatăl

³⁵Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce fel de trup vor veni?” ³⁶Nebun ce ești! Ce semeni tu nu prinde viață dacă nu moare mai întâi. ³⁷Și când semeni, nu semeni trupul care va fi, ci doar un bob gol, poate de grâu sau de altceva. ³⁸Dar Tatăl nostru îi dă trupul pe care l-a ales, și fiecărui bob de sămânță, trupul lui. ³⁹Nu orice trup este la fel: altul este al oamenilor, altul al dobitoacelor, altul al păsărilor, altul al peștilor. ⁴⁰Sunt și trupuri cerești, și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești, și alta slava celor pământești. ⁴¹Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta strălucirea stelelor — chiar o stea se deosebește de altă stea în strălucire.

⁴²Așa este și învierea morților: trupul este semănat în putrezire și înviază în neputrezire. ⁴³Este semănat în necinste și înviază în slavă; este semănat în slăbiciune și înviază în putere. ⁴⁴Este semănat trup firesc și înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. ⁴⁵De aceea este scris: „Cel dintâi om, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Adam cel de pe urmă a fost făcut un duh dătător de viață. ^d d v45 Isus este „Adam cel de pe urmă”: acolo unde cel dintâi Adam a adus moartea tuturor, Isus dă viață tuturor celor ce sunt ai Lui. ⁴⁶Dar întâi nu vine ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. ⁴⁷Cel dintâi om este din țărâna pământului; omul al doilea este din cer. ⁴⁸Cum este cel făcut din țărână, așa sunt și cei făcuți din țărână; și cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. ⁴⁹Și, după cum am purtat chipul omului pământesc, tot așa vom purta și chipul Omului ceresc.

⁵⁰Vă spun aceasta, fraților și surorilor: carnea și sângele nu pot să moștenească Împărăția Tatălui nostru, și ce este putrezitor nu poate să moștenească ce este neputrezitor.

⁵¹Iată, vă spun o taină: nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați, ⁵²într-o clipă, cât ai clipi din ochi, la cea din urmă trâmbiță — ea va suna, morții vor învia nemuritori, și noi vom fi schimbați. ⁵³Căci trebuie ca ce este putrezitor să se îmbrace în neputrezire, și ce este muritor să se îmbrace în nemurire. ⁵⁴Când ce este putrezitor se va îmbrăca în neputrezire, și ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini ce este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. ⁵⁵Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”

⁵⁶Boldul morții este păcatul, și puterea păcatului este Legea. ⁵⁷Dar mulțumiri fie aduse Tatălui nostru, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! ⁵⁸De aceea, preaiubiții mei frați și surori, fiți tari, neclintiți, sporind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră în Domn nu este zadarnică.