1 Corinteni 14

14 ¹Urmăriți dragostea și doriți cu ardoare darurile duhovnicești, dar mai ales să prorociți. ²Cine vorbește într-o limbă nu le vorbește oamenilor, ci Tatălui nostru — nimeni nu-l înțelege — el vorbește taine în Duhul. ³Dar cine prorocește le vorbește oamenilor spre zidire, îndemn și mângâiere. ⁴Cine vorbește într-o limbă se zidește pe sine; cine prorocește zidește biserica. ⁵Aș vrea ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai degrabă să prorociți. Cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă le tălmăcește, ca biserica să fie zidită.

⁶Acum, fraților, dacă vin la voi vorbind în limbi, cu ce vă sunt de folos dacă nu vă vorbesc prin descoperire, cunoaștere, prorocie sau învățătură? ⁷Chiar și lucrurile neînsuflețite care scot un sunet — fie fluierul, fie harpa — dacă nu dau sunete deslușite, cum se va ști ce se cântă? ⁸Și dacă trâmbița dă un sunet nedeslușit, cine se va pregăti de luptă? ⁹Tot așa și cu voi: dacă limba voastră nu rostește un cuvânt deslușit, cum se va ști ce se spune? Căci veți vorbi în vânt. ¹⁰Sunt, fără îndoială, atât de multe feluri de limbi în lume, și niciuna nu este fără înțeles. ¹¹Deci dacă nu cunosc înțelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, iar cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. ¹²Tot așa și cu voi: fiindcă râvniți după darurile duhovnicești, căutați să prisosiți în ele spre zidirea bisericii. ¹³De aceea, cine vorbește într-o limbă să se roage ca s-o poată tălmăci. ¹⁴Căci dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea rămâne neroditoare.

¹⁵Ce să fac atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta laudă cu duhul, dar voi cânta laudă și cu mintea. ¹⁶Altfel, dacă aduci binecuvântare cu duhul, cum va spune „Amin” la mulțumirea ta cel neinițiat care stă acolo, de vreme ce nu știe ce spui? ¹⁷Tu, ce-i drept, mulțumești frumos, dar celălalt nu este zidit. ¹⁸Îi mulțumesc Tatălui nostru că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. ¹⁹Dar în biserică aș vrea mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

²⁰Fraților, nu gândiți ca niște copii. Fiți prunci în rău, dar maturi în gândire.

²¹Legea spune: „Voi vorbi poporului acestuia prin limbi străine și buze de alt neam, și nici chiar așa nu mă vor asculta”, zice Tatăl nostru.

²²Așadar, limbile sunt un semn nu pentru cei ce cred, ci pentru cei necredincioși; iar prorocia este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei ce cred. ²³Deci dacă se adună toată biserica la un loc și toți vorbesc în limbi, și intră niște neinițiați sau niște necredincioși, nu vor spune ei că v-ați ieșit din minți? ²⁴Dar dacă toți prorocesc, și intră un necredincios sau un neinițiat, el este mustrat de toți, cercetat de toți, ²⁵tainele inimii lui sunt date pe față; și astfel cade cu fața la pământ și se închină Tatălui nostru, vestind că Tatăl nostru este cu adevărat în mijlocul vostru.

Închinare în bună rânduială

²⁶Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați, fiecare are un cântec de laudă, o învățătură, o descoperire, o limbă sau o tălmăcire. Toate să se facă spre zidire. ²⁷Dacă vorbește cineva într-o limbă, să vorbească doi sau cel mult trei, fiecare la rândul lui, iar unul să tălmăcească. ²⁸Dacă nu este niciun tălmăcitor de față, să tacă în biserică și să vorbească numai cu sine și cu Tatăl nostru. ²⁹Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să cântărească cu grijă ce se spune. ³⁰Și dacă i se descoperă ceva altuia care stă acolo, cel dintâi să tacă. ³¹Căci toți puteți să prorociți unul câte unul, pentru ca toți să învețe și toți să fie îmbărbătați, ³²iar duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. ³³Căci Tatăl nostru nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților. ³⁴Femeile să tacă în biserici, căci nu le este îngăduit să vorbească, ci să stea supuse, cum spune și Legea. ^a a v34 Unele manuscrise așază versetele 34-35 după versetul 40. ³⁵Dacă vor să învețe ceva, să-și întrebe bărbații acasă, căci este rușinos pentru o femeie să vorbească în biserică. ³⁶Oare de la voi a pornit cuvântul Tatălui nostru? Sau numai la voi a ajuns? ³⁷Dacă cineva se crede proroc sau om duhovnicesc, să recunoască faptul că ce vă scriu este porunca Domnului. ³⁸Dar dacă cineva nu ține seama de aceasta, nici de el nu se va ține seama.

³⁹Așadar, frații mei, râvniți să prorociți și nu opriți vorbirea în limbi. ⁴⁰Dar toate să se facă în chip cuviincios și cu bună rânduială.