Cea mai mare dintre acestea
Fiecare dar pentru care se întrec — limbile, prorocia, cunoștința, credința care mută munții, chiar și darea a tot ce ai — nu înseamnă nimic fără dragoste. Dragostea este răbdătoare, nu ține socoteala răului și rămâne după daruri, care se vor sfârși când vom vedea față în față.
13 1Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste, sunt un gong zgomotos, un chimval zăngănitor. 2Dacă pot să prorocesc, dacă înțeleg toate tainele și toată cunoașterea și dacă am toată credința, cât să mut munții, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. 3Dacă dau tot ce am și dacă îmi dau trupul ca să mă laud, dar nu am dragoste, nu câștig nimic.
4Dragostea este îndelung răbdătoare, dragostea este plină de bunătate. Ea nu invidiază, nu se laudă, nu se umflă de mândrie. 5Nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu ține socoteala răului. 6Dragostea nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr. 7Ea întotdeauna ocrotește, întotdeauna se încrede, întotdeauna nădăjduiește, întotdeauna rabdă.
8Dragostea nu piere niciodată. Dar prorociile vor înceta, limbile vor conteni, iar cunoașterea va înceta. 9Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte, 10dar când va veni desăvârșirea, ceea ce este în parte va dispărea. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, judecam ca un copil. Când m-am făcut om mare, am lăsat în urmă lucrurile copilărești. 12Căci acum vedem o imagine neclară într-o oglindă; atunci însă, față în față. Acum cunosc în parte; atunci însă voi cunoaște pe deplin, așa cum și eu sunt cunoscut pe deplin. 13Iar acum rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
