Isaia 49

49 ¹Ascultați-Mă, ostroave; luați aminte, popoare de departe. Tatăl nostru M-a chemat—pe Mine, Isus—din pântece; din lăuntrul mamei Mele Mi-a rostit numele. ^a a v1 Robul care vorbește în acest capitol este Isus — Noul Testament aplică aceste versete direct la El (Luca 2:32; Faptele apostolilor 13:47). ²Mi-a făcut gura ca o sabie ascuțită; la umbra mâinii lui M-a ascuns. M-a făcut o săgeată lustruită; în tolba lui M-a tăinuit.

³Și Mi-a zis: „Tu ești robul meu—Isus, adevăratul Israel—în care îmi voi arăta slava.”

⁴Dar Eu am zis: „M-am trudit în zadar; Mi-am cheltuit puterea pentru nimic și în deșert. Totuși, dreptatea Mea este negreșit la Tatăl Meu, și răsplata Mea, la Tatăl Meu.”

⁵Și acum zice Tatăl nostru—cel ce M-a întocmit din pântece ca să fiu robul lui, ca să-l aduc pe Iacov înapoi la el, ca Israel să fie adunat la el, căci sunt prețuit în ochii lui, iar Tatăl Meu a ajuns tăria Mea,

⁶el zice: „Este prea puțin lucru să fii robul meu ca să ridici semințiile lui Iacov și să-i aduci înapoi pe cei păstrați din Israel; Te voi face și lumină pentru neamuri, ca mântuirea mea să ajungă până la marginile pământului.” ^b b v6 Simeon L-a ținut în brațe pe pruncul Isus și L-a numit „lumină pentru neamuri” (Luca 2:32), iar Pavel a aplicat același cuvânt la misiunea sa printre neamuri (Faptele apostolilor 13:47). ⁷Așa zice Tatăl nostru, Răscumpărătorul lui Israel, Sfântul lui, către cel adânc disprețuit, urât de neam, către robul stăpânitorilor: Împărați vor vedea și se vor ridica; voievozi se vor pleca, din pricina Tatălui Tău, care este credincios, Sfântul lui Israel, care Te-a ales.

Un legământ pentru popor

⁸Așa zice Tatăl nostru: La vreme de bunăvoință Te-am ascultat, și în zi de mântuire Te-am ajutat; Te voi păzi și Te voi da ca legământ pentru popor, ca să refaci țara, să împarți moștenirile pustiite, ⁹zicând celor întemnițați: „Ieșiți!”, și celor din întuneric: „Arătați-vă!” De-a lungul drumurilor vor paște, și pe toate înălțimile golașe va fi pășunea lor.

¹⁰Nu vor flămânzi, nici nu vor înseta, nici arșița, nici soarele nu-i vor lovi, căci Cel ce se îndură de ei îi va călăuzi, și pe la izvoare de apă îi va povățui. ¹¹Și voi preface toți munții mei în drum, iar drumurile mele mari vor fi înălțate. ¹²Iată—aceștia vor veni de departe; și iată, aceștia de la miazănoapte și de la apus, iar aceștia din țara Sinim. ^c c v12 Sinim este o țară îndepărtată, cel mai probabil Siene (Aswanul de azi) din sudul Egiptului — numind marginea depărtată din care se întorc copiii Tatălui nostru. ¹³Cântați de bucurie, ceruri, și veselește-te, pământule; izbucniți în cântări, munților! Căci Tatăl nostru a mângâiat pe poporul lui, și se îndură de cei necăjiți ai lui.

¹⁴Dar Sionul a zis: „Tatăl nostru m-a părăsit; Tatăl Suveran m-a uitat.”

¹⁵„Poate o femeie să-și uite pruncul pe care-l alăptează, să nu i se facă milă de fiul pântecelui ei? Chiar și acestea pot uita, eu totuși nu te voi uita. ^d d v15 Dintre toate versetele care descoperă inima Tatălui nostru, acesta este printre cele mai duioase. Chiar și dragostea celei mai credincioase mame poate da greș — a Tatălui nostru nu va da greș niciodată. ¹⁶Iată—te-am săpat în palmele mâinilor mele; zidurile tale sunt necontenit înaintea mea. ¹⁷Copiii tăi se grăbesc să se întoarcă; cei ce te-au dărâmat și te-au pustiit se duc de la tine. ¹⁸Ridică-ți ochii de jur împrejur și privește: toți se adună și vin la tine. Viu sunt eu, zice Tatăl nostru, că îi vei purta pe toți ca pe o podoabă; te vei încinge cu ei ca o mireasă. ¹⁹Căci ruinele tale și locurile tale pustii și țara ta nimicită—da, acum vei fi prea strâmtă pentru locuitorii tăi, iar cei ce te-au înghițit vor fi departe. ²⁰Copiii născuți în vremea jalei tale vor zice încă în auzul tău: «Locul acesta este prea strâmt pentru mine; fă-mi loc să locuiesc.» ²¹Atunci vei zice în inima ta: «Cine mi i-a născut pe aceștia? Eu eram lipsită de copii și stearpă, surghiunită și lepădată—cine i-a crescut pe aceștia? Rămăsesem cu totul singură; de unde vin aceștia?»

²²Așa zice Tatăl Suveran: Iată—îmi voi ridica mâna spre neamuri și-mi voi înălța steagul spre popoare; și ei vor aduce pe fiii tăi în brațe, iar fiicele tale vor fi purtate pe umeri. ²³Împărați vor fi îngrijitorii tăi, iar reginele lor, doicile tale. Cu fețele la pământ se vor pleca înaintea ta și vor linge țărâna de pe picioarele tale. Atunci vei ști că eu sunt Tatăl tău; cei ce mă așteaptă nu vor fi dați de rușine.”

²⁴Se poate lua prada de la cel puternic, sau captivii unui tiran pot fi izbăviți?

²⁵Dar așa zice Tatăl nostru: Chiar și captivii celui puternic vor fi luați, și prada tiranului va fi izbăvită; căci eu însumi mă voi lupta cu cei ce se luptă cu tine, și îi voi mântui pe copiii tăi. ²⁶Îi voi face pe asupritorii tăi să-și mănânce propria carne, și se vor îmbăta cu propriul lor sânge ca de must. Atunci orice făptură va ști că eu sunt Mântuitorul tău—Tatăl tău—și Răscumpărătorul tău, Puternicul lui Iacov.