Isaia 50

50 ¹Așa vorbește Tatăl nostru: „Unde este cartea de despărțire a mamei voastre, cu care am alungat-o? Sau căruia dintre creditorii mei v-am vândut pe voi? Iată, ați fost vânduți pentru păcatele voastre și mama voastră a fost alungată pentru fărădelegile voastre. ²Pentru ce, când am venit, nu era nimeni? Când am chemat, nu era nimeni care să răspundă? Este mâna mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau nu am eu putere să izbăvesc? Iată, printr-o mustrare a mea usuc marea, prefac râurile în pustiu; peștii lor se împut din lipsă de apă și mor de sete. ³Îmbrac cerurile în negură și le acopăr cu pânză neagră.”

⁴Stăpânul meu Tată mi-a dat o limbă de ucenic, ca să știu să rostesc un cuvânt de întărire celui obosit. Dimineață de dimineață mă trezește, îmi trezește urechea, ca să ascult ca un ucenic. ^a a v4 A treia Cântare a Robului din Isaia — Isus vorbește ca Fiul ascultător care învață de la Tatăl Său dimineață de dimineață. Relatările patimilor reiau această scenă la cruce. ⁵Stăpânul meu Tată mi-a deschis urechea, și eu nu m-am împotrivit; nu m-am dat înapoi. ⁶Mi-am dat spatele celor ce lovesc și obrajii celor ce smulg barba; nu mi-am ascuns fața de batjocură și de scuipări. ⁷Dar Stăpânul meu Tată mă ajută; de aceea nu am fost făcut de rușine; de aceea mi-am făcut fața ca o cremene și știu că nu voi fi dat de rușine. ⁸Cel ce mă îndreptățește este aproape. Cine se va certa cu mine? Să ne înfățișăm împreună! Cine îmi este potrivnic? Să se apropie de mine! ⁹Iată, Stăpânul meu Tată mă ajută; cine mă va osândi? Iată, toți se vor învechi ca o haină; molia îi va mânca.

¹⁰Cine dintre voi se teme de Tatăl nostru și ascultă glasul robului Său? Cel ce umblă în întuneric și nu are lumină să se încreadă în numele lui și să se sprijine pe Tatăl său. ¹¹Iată, voi toți care aprindeți un foc și vă încingeți cu făclii: umblați în lumina focului vostru și printre făcliile pe care le-ați aprins! Iată ce veți primi din mâna mea: vă veți culca în chin.