Galateni 4

4 ¹Vreau să spun: câtă vreme moștenitorul este copil, nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpânul tuturor lucrurilor. ²El este sub epitropi și îngrijitori până la vremea rânduită de tatăl său. ³Tot așa și noi, când eram copii, eram robi sub puterile elementare ale lumii. ^a a v3 „Puterile elementare” se referă la puterile spirituale de bază sau la principiile stăpânitoare care au cârmuit viața omului înainte de venirea lui Hristos. ⁴Când a venit împlinirea vremii, Tatăl nostru L-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege, ⁵ca să-i răscumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca să fim primiți ca fii. ^b b v5 Restabilirea deplinei calități de fiu: Tatăl nostru dăruiește copilului Său statutul deplin de fiu — drepturi depline, moștenire deplină, apartenență deplină. Nu o înțelegere juridică îndepărtată, ci familia pentru care El ne-a făcut.

⁶Și fiindcă sunteți fii, Tatăl nostru a trimis în inimile noastre Duhul Fiului său, care strigă: „Ava, Tată!” ^c c v6 „Ava” era strigătul intim al lui Isus către Tatăl nostru — numele pe care un copil îl folosește pentru părintele cel mai drag. Prin Duhul Fiului său, Tatăl nostru pune același strigăt pe buzele fiecărui fiu și ale fiecărei fiice restabilite.

⁷Așa că nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, ești și moștenitor prin Tatăl nostru.

Tatăl te cunoaște pe nume

⁸Odinioară, necunoscându-L pe Tatăl nostru, erați robi celor ce din fire nu sunt dumnezei. ⁹Dar acum, după ce L-ați cunoscut pe Tatăl nostru — sau mai degrabă după ce ați fost cunoscuți de Tatăl nostru — cum vă puteți întoarce iarăși la puterile elementare slabe și nevrednice? Vreți să fiți din nou robi lor? ¹⁰Voi țineți zile și luni și anotimpuri și ani! ¹¹Mă tem pentru voi — osteneala mea pentru voi să nu fi fost zadarnică. ¹²Fiți ca mine, fraților și surorilor, căci și eu am ajuns ca voi. Nu mi-ați făcut niciun rău. ¹³Știți că v-am vestit Evanghelia întâia oară din pricina unei boli trupești, ¹⁴și, măcar că starea mea era o încercare pentru voi, nu m-ați disprețuit, nici nu m-ați respins. Dimpotrivă, m-ați primit ca pe un înger al Tatălui nostru — ca pe Hristos Isus însuși. ¹⁵Unde este, atunci, binecuvântarea voastră? Vă mărturisesc că, dacă ați fi putut, v-ați fi scos ochii și mi i-ați fi dat. ¹⁶Așadar, m-am făcut vrăjmașul vostru pentru că v-am spus adevărul? ¹⁷Ei vă caută cu râvnă, dar nu cu gânduri bune; vor să vă dezlipească de noi, ca să ardeți de râvnă după ei. ¹⁸Este bine să fii întotdeauna plin de râvnă pentru o pricină bună — nu numai când sunt eu cu voi.

¹⁹Copiii mei, pentru care sufăr iarăși durerile nașterii, până ce Hristos va lua chip în voi. ²⁰Aș vrea să fiu acum cu voi și să-mi schimb glasul, căci nu știu ce să mai cred despre voi.

Agar și Sara: două legăminte

²¹Spuneți-mi, voi care vreți să fiți sub lege, nu ascultați legea? ²²Căci Scriptura spune că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, altul din femeia liberă. ²³Fiul din roabă s-a născut în chip firesc, iar fiul din femeia liberă, prin făgăduință. ²⁴Lucrurile acestea trebuie luate ca o alegorie: cele două femei închipuie două legăminte. Unul, de pe muntele Sinai, naște copii pentru robie — și acesta este Agar. ²⁵Agar înseamnă muntele Sinai din Arabia și corespunde Ierusalimului de acum, căci este în robie împreună cu copiii ei. ²⁶Dar Ierusalimul cel de sus este liber și el este mama noastră.

²⁷Căci este scris: Bucură-te, femeie stearpă, care nu naști; izbucnește în strigăte de bucurie, tu care nu simți durerile nașterii, căci femeia părăsită are mai mulți copii decât cea care are soț.

²⁸Iar voi, fraților și surorilor, ca și Isaac, sunteți copii ai făgăduinței. ²⁹Dar, așa cum atunci cel născut în chip firesc îl prigonea pe cel născut după Duhul, tot așa este și acum. ³⁰Dar ce spune Scriptura? „Izgonește pe roabă și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni niciodată împreună cu fiul femeii libere.” ³¹De aceea, fraților și surorilor, noi nu suntem copiii roabei, ci ai femeii libere.