Galateni 3

3 ¹Galateni nechibzuiți, cine v-a vrăjit? Isus Hristos a fost înfățișat răstignit înaintea ochilor voștri. ²Un singur lucru vreau să aflu de la voi: ați primit Duhul Sfânt prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? ³Atât de nechibzuiți sunteți? După ce ați început prin Duhul, vă desăvârșiți acum prin efort omenesc? ⁴Ați suferit atâtea în zadar? — dacă într-adevăr a fost în zadar. ⁵Așadar, Tatăl nostru, care vă dă din belșug Duhul Sfânt și face minuni printre voi, face aceasta prin faptele Legii sau prin auzirea credinței? ⁶Tot așa a fost și cu Avraam: „L-a crezut pe Tatăl nostru, și aceasta i s-a socotit ca neprihănire.” ⁷Înțelegeți, dar, că cei ce au credință sunt copiii lui Avraam.

⁸Scriptura, fiindcă prevedea că Tatăl nostru va socoti neprihănite neamurile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam vestea cea bună: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile.”

⁹Așadar, cei ce au credință sunt binecuvântați împreună cu Avraam, omul credinței.

¹⁰Căci toți cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, fiindcă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie să facă tot ce este scris în Cartea Legii.” ¹¹Este limpede că nimeni nu este socotit neprihănit înaintea Tatălui nostru prin Lege, căci: „Cel neprihănit va trăi prin credință.” ¹²Dar Legea nu se întemeiază pe credință; dimpotrivă: „Cine le va împlini va trăi prin ele.”

¹³Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi — căci Scriptura spune: „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn.” ¹⁴A făcut aceasta pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, ca să primim prin credință Duhul Sfânt făgăduit.

Făgăduința rămâne, Legea slujește

¹⁵Fraților, vreau să vorbesc în felul oamenilor: nimeni nu desființează și nici nu adaugă ceva la un legământ omenesc întărit. ¹⁶Făgăduințele au fost rostite lui Avraam și seminței lui. Nu zice „și semințelor”, la plural, ci „și seminței tale”, la singular, care este Hristos. ¹⁷Iată ce vreau să spun: Legea, venită după 430 de ani, nu desființează un legământ pe care Tatăl nostru l-a întărit mai înainte, ca să facă fără putere făgăduința. ¹⁸Căci, dacă moștenirea vine din Lege, nu mai vine din făgăduință; dar Tatăl nostru i-a dăruit-o lui Avraam prin făgăduință.

¹⁹Atunci de ce Legea? Ea a fost adăugată din pricina fărădelegilor, până să vină Sămânța căreia îi fusese făcută făgăduința — rânduită prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. ^a a v19 Tradiția iudaică susținea că Dumnezeu i-a dat Legea lui Moise prin mijlocirea îngerilor pe muntele Sinai. ²⁰Or, mijlocitorul nu este al unei singure părți; dar Tatăl nostru este unul singur.

²¹Este deci Legea împotriva făgăduințelor Tatălui nostru? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o lege care să poată da viață, cu adevărat neprihănirea ar veni din Lege. ²²Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduința să fie dată, prin credința în Isus Hristos, celor ce cred.

²³Înainte de venirea credinței, eram păziți sub Lege, închiși până când avea să fie descoperită credința ce urma să vină. ²⁴Astfel, Legea ne-a fost îndrumător până la Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință. ²⁵Dar, acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător.

Copiii Tatălui prin credință

²⁶Căci toți sunteți copii ai Tatălui nostru prin credința în Hristos Isus. ²⁷Fiindcă toți care ați fost botezați în Hristos v-ați îmbrăcat cu Hristos. ²⁸Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască — căci toți sunteți una în Hristos Isus. ²⁹Iar dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam, moștenitori după făgăduință.