Galateni 2

2 ¹După paisprezece ani m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, luându-l și pe Tit cu mine. ²M-am suit în urma unei descoperiri și le-am înfățișat Evanghelia pe care o propovăduiesc printre neamuri — deosebit, celor cu vază — ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. ³Dar nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur. ⁴Și aceasta din pricina fraților mincinoși, strecurați pe ascuns, care s-au furișat ca să pândească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne înrobească. ⁵Nu ne-am supus lor nicio clipă, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi. ⁶Cât despre cei cu vază — ce au fost ei odată nu mă privește; Tatăl nostru nu caută la fața omului — cei cu vază nu mi-au adăugat nimic. ⁷Dimpotrivă, au văzut că mie îmi fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, așa cum lui Petru îi fusese încredințată pentru cei tăiați împrejur. ⁸Căci Cel ce a lucrat în Petru, făcându-l apostol al celor tăiați împrejur, a lucrat și în mine pentru neamuri. ⁹Când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Petru și Ioan — cei socotiți stâlpi — ne-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a părtășiei: noi să mergem la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. ¹⁰Ne-au cerut numai să ne aducem aminte de cei săraci, tocmai lucrul pe care eram dornic să-l fac.

Pavel îl înfruntă pe Chifa la Antiohia

¹¹Dar când a venit Petru la Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. ¹²Înainte de a veni unii de la Iacov, mânca împreună cu neamurile; dar când au venit ei, s-a tras înapoi și s-a despărțit de ele, fiindcă se temea de cei din tăierea împrejur. ^a a v12 „Cei din tăierea împrejur” — creștini iudei care stăruiau că cei credincioși dintre neamuri trebuie să se taie împrejur ca să fie primiți pe deplin. ¹³Și ceilalți iudei s-au prefăcut împreună cu el, așa încât până și Barnaba a fost prins în prefăcătoria lor. ¹⁴Dar când am văzut că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am zis lui Petru în fața tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum îi silești pe cei dintre neamuri să trăiască asemenea iudeilor?”

¹⁵Noi suntem iudei din naștere, nu păcătoși dintre neamuri, ¹⁶totuși știm că omul nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos. De aceea și noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, nu prin faptele Legii; căci prin faptele Legii nimeni nu va fi socotit neprihănit. ¹⁷Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, ne aflăm și noi păcătoși, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! ¹⁸Căci, dacă zidesc iarăși ce am dărâmat, mă dovedesc eu însumi călcător de lege. ¹⁹Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Tatăl nostru. ²⁰Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Iar viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul Tatălui nostru, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. ²¹Nu lepăd harul Tatălui nostru; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, atunci Hristos a murit degeaba.