Galateni 1

1 ¹Pavel, apostol — nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Tatăl nostru, care L-a înviat dintre cei morți, ²și toți frații și surorile care sunt cu mine, către bisericile Galatiei: ³Har și pace vouă de la Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos, ⁴care S-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scape din acest veac rău de acum, după voia Tatălui nostru, ⁵a căruia să fie slava în vecii vecilor. Amin.

Nicio altă evanghelie

⁶Mă mir că așa de repede vă întoarceți de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă evanghelie. ⁷Nu că ar exista o altă evanghelie — dar sunt unii care vă tulbură și vor să răstălmăcească evanghelia lui Hristos. ⁸Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer v-ar propovădui o altă evanghelie decât aceea pe care v-am propovăduit-o, să fie anatema. ⁹Cum am spus mai înainte, spun și acum din nou: dacă vă propovăduiește cineva o altă evanghelie decât aceea pe care ați primit-o, să fie anatema.

¹⁰Caut eu acum bunăvoința oamenilor sau a Tatălui nostru? Caut oare să plac oamenilor? Dacă aș mai căuta să plac oamenilor, n-aș fi robul lui Hristos.

Tatăl nostru l-a chemat pe Pavel în mod direct

¹¹Căci, fraților și surorilor, vreau să știți că evanghelia pe care am propovăduit-o nu este ceva omenesc. ¹²Căci n-am primit-o de la niciun om, nici n-am învățat-o, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. ¹³Ați auzit despre trecutul meu în iudaism — cât de înverșunat prigoneam biserica Tatălui nostru și căutam s-o nimicesc. ¹⁴Înaintam în iudaism mai mult decât mulți de o vârstă cu mine din neamul meu, fiind cu mult mai plin de râvnă pentru tradițiile strămoșilor mei. ¹⁵Dar când Tatăl nostru, care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul său, a binevoit ¹⁶să-L descopere pe Fiul său în mine, ca să-L vestesc printre neamuri, nu m-am sfătuit îndată cu nimeni, ¹⁷nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înaintea mea, ci m-am dus în Arabia, apoi m-am întors la Damasc.

¹⁸Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim ca să-l cunosc pe Petru și am rămas la el cincisprezece zile. ¹⁹Dar n-am văzut pe niciunul dintre ceilalți apostoli, decât pe Iacov, fratele Domnului. ²⁰În ce vă scriu, vă încredințez înaintea Tatălui nostru că nu mint. ²¹Apoi am venit în ținuturile Siriei și Ciliciei. ²²Și eram încă necunoscut la față bisericilor din Iudeea care sunt în Hristos. ²³Ele auzeau doar atât: „Cel ce ne prigonea odinioară propovăduiește acum credința pe care căuta odinioară s-o nimicească.” ²⁴Și îl slăveau pe Tatăl nostru din pricina mea.