Evrei 9

9 ¹Chiar și cel dintâi legământ avea rânduieli pentru închinare și un sanctuar pământesc. ²A fost ridicat un cort — cel dintâi — în care se aflau sfeșnicul, masa și pâinile punerii înainte; el se numește Locul Sfânt. ³În spatele celei de-a doua perdele era un cort numit Sfânta Sfintelor. ⁴În el se aflau altarul de aur pentru tămâie și chivotul legământului, acoperit peste tot cu aur, în care erau un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înmugurise și tablele legământului. ⁵Deasupra lui, heruvimii slavei umbreau capacul ispășirii — amănunte pe care nu le putem lămuri acum.

⁶Fiind astfel rânduite lucrurile, preoții intră neîncetat în cel dintâi cort, împlinindu-și slujbele sfinte. ⁷Numai marele preot intră în al doilea cort, o dată pe an, și întotdeauna cu sânge, pe care îl aduce pentru sine și pentru păcatele din neștiință ale poporului. ^a a v7 Marele preot intra în odaia cea mai dinăuntru doar o singură zi pe an — Ziua Ispășirii — ca să îndrepte lucrurile între popor și Dumnezeu. ⁸Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul spre locurile sfinte nu fusese încă descoperit câtă vreme stătea în picioare cel dintâi cort. ⁹Acesta este un simbol pentru vremea de acum. Potrivit acestei rânduieli, se aduc daruri și jertfe care nu pot desăvârși conștiința celui ce se închină, ¹⁰ci privesc doar mâncăruri, băuturi și felurite spălări — rânduieli trupești impuse până la vremea îndreptării.

Hristos, Marele Preot mai presus de toți

¹¹Dar Hristos a venit ca mare preot al bunurilor care au sosit, trecând prin cortul mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână, adică nu este din această creație. ¹²A intrat în sanctuar o dată pentru totdeauna, nu cu sânge de țapi și de viței, ci cu însuși sângele Său, dobândind o răscumpărare veșnică. ¹³Căci dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei vițele, stropite peste cei necurați, sfințesc pentru curățirea trupului, ¹⁴cu cât mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine însuși fără cusur Tatălui nostru, ne va curăți conștiința de faptele moarte, ca să slujim Tatălui celui viu? ^b b v14 Ispășirea lui Hristos este lucrarea tuturor celor trei Persoane — Isus Se aduce pe Sine, Tatăl nostru primește jertfa, iar Duhul cel veșnic face jertfa lucrătoare. Crucea nu este Tatăl împotriva Fiului, ci Tatăl nostru, Fiul și Duhul Sfânt lucrând împreună pentru salvarea noastră. ¹⁵De aceea este El mijlocitorul unui legământ nou: o moarte i-a răscumpărat pe oameni de fărădelegile de sub cel dintâi legământ, pentru ca cei chemați să primească moștenirea veșnică făgăduită. ¹⁶Căci acolo unde este vorba de un testament, trebuie dovedită moartea celui care l-a întocmit. ^c c v16 Același cuvânt acoperă deopotrivă «legământ» și «testament»; în versetele 16–17 autorul se folosește de înțelesul de testament — un testament intră în vigoare abia când persoana moare. ¹⁷Căci un testament capătă putere abia după moarte, fiindcă nu are nicio tărie câtă vreme trăiește cel care l-a întocmit. ¹⁸De aceea, nici cel dintâi legământ nu a fost întemeiat fără sânge. ¹⁹După ce Moise a rostit înaintea întregului popor fiecare poruncă a legii, a luat sângele vițeilor și al țapilor, împreună cu apă, lână stacojie și isop, și a stropit atât sulul însuși, cât și tot poporul, ²⁰zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Tatăl nostru vi l-a poruncit.”

²¹La fel, a stropit cu sânge cortul și toate vasele de slujbă. ²²De fapt, legea curăță aproape totul cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.

²³Așadar, chipurile lucrurilor cerești trebuiau curățite prin aceste rânduieli, dar lucrurile cerești înseși, prin jertfe mai bune decât acestea. ²⁴Căci Hristos nu a intrat într-un locaș sfânt făcut de mână omenească, chip al celui adevărat, ci în cerul însuși, ca să Se înfățișeze acum înaintea Tatălui nostru pentru noi. ²⁵Și nu ca să Se aducă pe Sine de mai multe ori, ca marele preot care intră în locurile sfinte în fiecare an cu sânge care nu este al său. ²⁶Altfel, Hristos ar fi trebuit să pătimească de multe ori de la întemeierea lumii. În schimb, S-a arătat o singură dată, la împlinirea veacurilor, ca să înlăture păcatul prin jertfirea Sa. ²⁷Și, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, ²⁸tot așa și Hristos, după ce S-a adus o singură dată ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu pentru păcat, ci ca să aducă mântuirea celor care Îl așteaptă cu nerăbdare.