Geneza 48

48 ¹După aceasta, i s-a spus lui Iosif: „Iată, tatăl tău este bolnav.” Așa că i-a luat pe cei doi fii ai săi, pe Manase și pe Efraim. ²I s-a spus lui Iacov: „Iată, fiul tău Iosif a venit la tine.” Israel și-a adunat puterile și s-a ridicat, așezându-se pe pat. ³Iacov i-a zis lui Iosif: „El Șadai – Tatăl nostru cel Atotputernic – mi s-a arătat la Luz, în țara Canaan, și m-a binecuvântat. ⁴Mi-a zis: «Te voi face roditor, te voi înmulți și te voi face o adunare de popoare; voi da această țară urmașilor tăi după tine ca stăpânire veșnică.» ⁵Acum, cei doi fii ai tăi care ți s-au născut în Egipt înainte să vin eu la tine aici sunt ai mei. Efraim și Manase vor fi ai mei, ca Ruben și Simeon. ⁶Dar copiii pe care îi vei naște după ei vor fi ai tăi; ei vor fi numiți după numele fraților lor în moștenirea lor. ⁷Cât despre mine, când veneam din Padan, Rahela a murit lângă mine în țara Canaan, pe drum, când mai era o bucată de drum până la Efrata; am înmormântat-o acolo, pe drumul spre Efrata” (adică Betleem).

⁸Când Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif, a zis: „Cine sunt aceștia?”

⁹Iosif i-a zis tatălui său: „Aceștia sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Tatăl nostru aici.” El a zis: „Te rog, adu-i la mine, ca să-i binecuvântez.”

¹⁰Ochii lui Israel se întunecaseră de bătrânețe – nu mai vedea bine. Așa că Iosif i-a adus aproape de el, iar el i-a sărutat și i-a îmbrățișat. ¹¹Israel i-a zis lui Iosif: „Nu mă așteptam să-ți mai văd fața – iar acum Tatăl nostru m-a lăsat să-ți văd chiar și urmașii.” ¹²Apoi Iosif i-a luat dintre genunchii tatălui său și s-a plecat cu fața la pământ. ^a a v12 Așezarea copiilor între genunchi era un gest străvechi de adopție formală. ¹³Iosif i-a luat pe amândoi – pe Efraim în mâna dreaptă, spre stânga lui Israel, iar pe Manase în mâna stângă, spre dreapta lui Israel – și i-a adus aproape de el. ¹⁴Israel și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim – cel mai mic – apoi mâna stângă pe capul lui Manase, încrucișându-și mâinile – căci Manase era întâiul născut. ¹⁵Apoi l-a binecuvântat pe Iosif și a zis: „Tatăl nostru, înaintea căruia au umblat părinții mei Avraam și Isaac – Tatăl nostru care mi-a fost păstor toată viața mea până în ziua de azi, ^b b v15 Iacov îl numește pe Tatăl nostru păstorul său – pentru prima dată în Scriptură Tatălui nostru i se dă acest titlu. Tema Păstorului se întinde înainte până la Psalmul 23, până la Păstorul lui Israel din Isaia și Ezechiel, și își găsește împlinirea în Isus, care se numește pe Sine Păstorul cel bun. ¹⁶Solul care m-a izbăvit de orice rău – binecuvântează-i pe băieți. Fie ca numele meu să trăiască în ei, și numele părinților mei Avraam și Isaac; și fie ca ei să crească și să ajungă o mulțime în mijlocul pământului.” ^c c v16 Solul care îl izbăvește pe Iacov este Tatăl nostru însuși – cel care i s-a arătat, s-a luptat și a umblat cu el de-a lungul întregii lui vieți.

¹⁷Iosif a văzut mâna dreaptă a tatălui său pe capul lui Efraim; lucrul acesta nu i-a plăcut, așa că a apucat mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. ¹⁸Iosif i-a zis tatălui său: „Nu așa, tată, căci acesta este întâiul născut – pune-ți mâna dreaptă pe capul lui.”

¹⁹Dar tatăl său a refuzat și a zis: „Știu, fiule, știu. Și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși, fratele lui mai mic va fi mai mare decât el, iar urmașii lui vor ajunge o mulțime de neamuri.” ²⁰În ziua aceea i-a binecuvântat, zicând: „Prin tine va binecuvânta Israel, zicând: «Să te facă Tatăl nostru ca Efraim și ca Manase.»” Și l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. ²¹Israel i-a zis lui Iosif: „Iată, eu sunt gata să mor, dar Tatăl nostru va fi cu tine și te va aduce înapoi în țara părinților tăi. ²²Iar ție, mai mult decât fraților tăi, îți dau o coastă de munte pe care am luat-o din mâna amoriților cu sabia și cu arcul meu.” ^d d v22 Această „coastă de munte” se referă probabil la regiunea Sihemului, care avea să devină teritoriul central al triburilor lui Efraim și Manase.