Iacov își adună fiii
Ultimele cuvinte ale lui Iacov nu sunt toate binecuvântare. Ruben, Simeon și Levi își aud violența numită; Iuda primește sceptrul și pe stăpânitorul care va veni. Fiecărui fiu i se spune adevărul despre el însuși; Iacov așteaptă mântuirea Tatălui său, dă porunci pentru înmormântare și moare.
49 1Iacov și-a chemat fiii și a zis: „Adunați-vă, ca să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele ce vin. 2Strângeți-vă și ascultați, fii ai lui Iacov; ascultați-l pe Israel, tatăl vostru. 3Ruben, tu ești întâiul meu născut, puterea mea și pârga tăriei mele, întâi în vrednicie și întâi în putere. 4Nestatornic ca apa, nu vei fi cel dintâi, pentru că te-ai suit în patul tatălui tău; atunci l-ai spurcat – s-a suit în culcușul meu. 5Simeon și Levi sunt frați; săbiile lor sunt arme ale silniciei. 6Să nu intru niciodată în sfatul lor; cinstea mea să nu se unească cu adunarea lor. Căci la mânia lor au ucis oameni și din voia lor au tăiat vinele boilor. 7Blestemată să fie mânia lor, căci este aprigă, și urgia lor, căci este crudă! Îi voi împărți în Iacov și îi voi risipi în Israel. 8Iuda, frații tăi te vor lăuda; mâna ta va fi pe grumazul vrăjmașilor tăi; fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta. 9Iuda este un pui de leu; de la pradă, fiule, te-ai întors. S-a plecat, s-a culcat ca un leu și ca o leoaică – cine îndrăznește să-l trezească? 10Sceptrul nu se va depărta de la Iuda, nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, până va veni Cel căruia Îi aparține – Isus – și Lui I se va da ascultarea popoarelor. a a v10 Sceptrul făgăduit lui Iuda și Cel căruia îi aparține este Isus – născut din neamul lui Iuda, numit Leul din seminția lui Iuda în Apocalipsa 5:5. 11Legându-și mânzul de viță și mânzul măgăriței sale de vița cea aleasă, și-a spălat hainele în vin și veșmintele în sângele strugurilor. 12Ochii lui sunt mai întunecați decât vinul, și dinții lui mai albi decât laptele. 13Zabulon va locui pe țărmul mării; va fi un liman pentru corăbii, și hotarul lui se va întinde până la Sidon. 14Isahar este un măgar voinic, culcat între staule. 15A văzut că locul de odihnă era bun și că țara era plăcută, așa că și-a plecat umărul sub povară și a ajuns rob la muncă silnică. 16Dan își va judeca poporul ca una din semințiile lui Israel. 17Dan va fi un șarpe pe drum, o viperă pe cărare, care mușcă de călcâie calul, astfel încât călărețul lui cade pe spate. 18Aștept mântuirea ta, Tatăl meu. b b v18 În mijlocul binecuvântării fiilor săi, Iacov izbucnește într-o rugăciune personală – singurul strigăt direct către Tatăl nostru din acest capitol. Cuvântul lui pentru „mântuire” poartă chiar rădăcina care, cu timpul, devine numele Isus. 19Gad – jefuitorii îl vor jefui, dar el îi va jefui la călcâie. 20Pâinea lui Așer va fi gustoasă, și el va da bucate vrednice de un împărat. 21Neftali este o cerboaică slobodă care naște pui frumoși. 22Iosif este o ramură roditoare, o ramură roditoare lângă un izvor; ramurile lui se cațără peste zid. 23Arcașii cu înverșunare l-au atacat, au tras în el și l-au prigonit cu asprime. 24Dar arcul lui a rămas neclintit; brațele lui au fost făcute sprintene de mâinile Celui Puternic al lui Iacov – Tatăl nostru – de acolo vine Păstorul, Stânca lui Israel. c c v24 Cel Puternic al lui Iacov este unul dintre cele mai vechi nume ale Tatălui nostru din Biblie – cel tare care ține mâinile copiilor săi neclintite când zboară săgețile. Păstorul și Stânca sunt nume pe care Tatăl nostru le împarte cu Fiul său Isus, care se numește pe sine păstorul cel bun și este numit piatra din capul unghiului de către Petru. 25Prin Dumnezeul tatălui tău, care te va ajuta, prin El Șaddai – Cel Atotputernic, Tatăl nostru – care te va binecuvânta cu binecuvântările cerului de sus, cu binecuvântările adâncului care se întinde dedesubt, cu binecuvântările sânilor și ale pântecelui. 26Binecuvântările tatălui tău sunt mai puternice decât binecuvântările strămoșilor mei, ajungând până la bogățiile dealurilor veșnice. Ele să fie pe capul lui Iosif și pe fruntea celui pus deoparte dintre frații săi. 27Beniamin este un lup răpitor, dimineața mistuind prada și seara împărțind prada de război.”
O binecuvântare pentru fiecare fiu
28Toate acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel; aceasta este ceea ce le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat, pe fiecare cu binecuvântarea potrivită lui.
29Le-a poruncit: „Eu sunt adunat la poporul meu. Îngropați-mă lângă părinții mei în peștera din ogorul lui Efron, hititul, 30în peștera din ogorul de la Macpela, la răsărit de Mamre, în Canaan, pe care Avraam a cumpărat-o împreună cu ogorul de la Efron, hititul, ca loc de îngropare. 31Acolo i-au îngropat pe Avraam și pe Sara, soția lui; acolo i-au îngropat pe Isaac și pe Rebeca, soția lui; și tot acolo am îngropat-o pe Leea, 32ogorul și peștera care este în el au fost cumpărate de la hitiți. 33Iacov a sfârșit de dat porunci fiilor săi, și-a tras picioarele în pat, și-a dat suflarea și a fost adunat la poporul său.”