Geneza 3

3 ¹Șarpele era mai șiret decât orice animal de pe câmp pe care îl făcuse Tatăl nostru. El a întrebat-o pe femeie: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncați din niciun pom din grădină»?” ^a a v1 După ce l-a respins pe Tatăl nostru, șarpele îl înfățișează ca pe o divinitate îndepărtată și zgârcită — minciuna fundamentală care ascunde inima Tatălui de copiii săi.

²Femeia i-a zis șarpelui: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, ³dar Dumnezeu a zis: «Să nu mâncați din rodul pomului din mijlocul grădinii și nici să nu-l atingeți, ca să nu muriți.»”

⁴Dar șarpele i-a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri. ⁵Dumnezeu știe că, atunci când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” ^b b v5 Ei purtau deja chipul lui (1:27). Minciuna este că acesta trebuie smuls pe la spatele lui, în loc să fie primit din mâna lui.

⁶Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat, plăcut ochilor și de dorit ca să dea înțelepciune. A luat din rodul lui, a mâncat, i-a dat și bărbatului ei, care era cu ea, iar el a mâncat. ⁷Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi; au cusut laolaltă frunze de smochin și și-au făcut acoperitori.

⁸Au auzit glasul Tatălui nostru care umbla prin grădină în răcoarea zilei, iar omul și soția lui s-au ascuns de fața lui printre pomii grădinii.

⁹Dar Tatăl nostru l-a chemat pe om și i-a zis: „Unde ești?”

¹⁰Omul a răspuns: „Te-am auzit în grădină și m-am temut, căci eram gol; de aceea m-am ascuns.”

¹¹Tatăl nostru a zis: „Cine ți-a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care îți poruncisem să nu mănânci?”

¹²Omul a răspuns: „Femeia pe care ai pus-o lângă mine mi-a dat din rodul pomului și am mâncat.”

¹³Atunci Tatăl nostru a întrebat-o pe femeie: „Ce ai făcut?” Ea a răspuns: „Șarpele m-a amăgit și am mâncat.”

¹⁴Atunci Tatăl nostru i-a zis șarpelui: „Fiindcă ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate animalele sălbatice; pe pântecele tău vei merge și țărână vei mânca în toate zilele vieții tale. ¹⁵Voi pune vrăjmășie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; el îți va zdrobi capul, iar tu îi vei lovi călcâiul.” ^c c v15 Încă de la cea dintâi făgăduință după cădere, Tatăl nostru l-a arătat pe Isus — sămânța care avea să zdrobească șarpele și să îi izbăvească copiii.

¹⁶Femeii i-a zis: „Voi mări foarte mult durerea nașterii tale; cu durere vei naște copii. Dorința ta se va ține după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

¹⁷Iar lui Adam i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din pricina ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieții tale. ¹⁸Spini și pălămidă îți va da și vei mânca iarba câmpului. ¹⁹În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; fiindcă țărână ești și în țărână te vei întoarce.”

²⁰Omul i-a pus soției sale numele Eva, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii. ^d d v20 Numele Eva înseamnă „viață” — ea este mama tuturor celor vii.

²¹Tatăl nostru a făcut niște haine de piele pentru Adam și soția lui și i-a îmbrăcat. ^e e v21 După căderea lor, Tatăl nostru le dă copiilor săi o acoperitoare mai bună decât cea pe care și-o făcuseră ei înșiși — cea dintâi imagine a inimii lui, care vrea să îi îmbrace cu ceea ce numai el le poate da.

²²Atunci Tatăl nostru a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre noi, cunoscând binele și răul. Acum, ca nu cumva să își întindă mâna, să ia și din pomul vieții, să mănânce și să trăiască veșnic…” ^f f v22 Propoziția ebraică se oprește aici, neterminată — Tatăl nostru nu spune niciodată ce ar urma. Scriptura lasă gândul neîncheiat.

²³De aceea Tatăl nostru l-a trimis afară din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. ²⁴L-a izgonit pe om și a pus la răsărit de grădina Edenului heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre pomul vieții. ^g g v24 Heruvimii din Scriptură nu sunt micii îngerași din arta Renașterii, ci păzitori cerești puternici, pe care Tatăl nostru i-a rânduit să ocrotească drumul sfânt de întoarcere la viață.