Geneza 4

4 ¹Adam s-a culcat cu Eva, soția lui; ea a rămas însărcinată și l-a născut pe Cain, zicând: „Cu ajutorul Tatălui nostru am dobândit un om.” ^a a v1 Numele Cain sună ca „dobândit” sau „adus pe lume” — Eva îl numește astfel pentru ajutorul primit la aducerea lui pe lume. ²Mai târziu, l-a născut pe fratele lui, Abel. Abel păstorea turmele, iar Cain lucra pământul. ³După o vreme, Cain a adus Tatălui nostru un dar din rodul pământului. ⁴Și Abel a adus din întâii născuți ai turmei lui și din grăsimea lor. Tatăl nostru a privit cu plăcere spre Abel și spre darul lui, ⁵dar nu și spre Cain și spre darul lui. De aceea Cain s-a aprins de mânie și fața i s-a posomorât.

⁶Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Cain: „De ce te-ai mâniat? De ce ți s-a posomorât fața? ⁷Dacă faci bine, nu vei fi primit? Iar dacă nu faci bine, păcatul pândește la ușa ta și tânjește după tine — dar tu trebuie să-l stăpânești.”

⁸Cain i-a zis fratelui său, Abel: „Să mergem la câmp.” Acolo, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel și l-a ucis. ^b b v8 Aceste cuvinte lipsesc din textul ebraic, dar apar în cel samaritean, grec și siriac.

⁹Atunci Tatăl nostru l-a întrebat pe Cain: „Unde este fratele tău, Abel?” „Nu știu”, a răspuns el. „Sunt eu păzitorul fratelui meu?”

¹⁰Tatăl nostru a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. ¹¹Acum un blestem te alungă de pe pământul care și-a deschis gura ca să ia sângele fratelui tău din mâna ta. ¹²Când vei lucra pământul, el nu-ți va mai da puterea lui; vei fi un fugar rătăcitor pe pământ.”

¹³Cain i-a zis Tatălui nostru: „Pedeapsa mea este mai mare decât pot îndura. ¹⁴Astăzi mă alungi de pe pământul acesta; voi fi ascuns de fața ta și voi fi un fugar neliniștit pe pământ, iar oricine mă va găsi mă va ucide.”

¹⁵Dar Tatăl nostru i-a zis: „Nu — oricine îl va ucide pe Cain va fi răzbunat de șapte ori.” Apoi Tatăl nostru i-a pus lui Cain un semn, ca nimeni care l-ar găsi să nu-l ucidă. ^c c v15 Chiar și după prima crimă, Tatăl nostru nu l-a părăsit pe Cain — l-a însemnat ca ocrotit. Mila Tatălui ajunge până la cei vinovați.

¹⁶Cain a plecat dinaintea Tatălui nostru și s-a așezat în țara Nod, la răsărit de Eden. ^d d v16 Nod înseamnă „rătăcire”. Cain, osândit să rătăcească pe pământ, se așază tocmai în țara rătăcirii.

¹⁷Cain s-a culcat cu soția lui; ea a rămas însărcinată și l-a născut pe Enoh. Cain zidea o cetate și i-a pus numele după fiul său, Enoh. ¹⁸Lui Enoh i s-a născut Irad. Irad a fost tatăl lui Mehuiael, Mehuiael a fost tatăl lui Metușael, iar Metușael a fost tatăl lui Lameh. ¹⁹Lameh și-a luat două soții: una se numea Ada, iar cealaltă, Țila. ²⁰Ada l-a născut pe Iabal; el a fost tatăl celor ce locuiesc în corturi și cresc vite. ²¹Fratele lui se numea Iubal; el a fost tatăl tuturor celor ce cântă din harpă și din fluier. ²²Și Țila l-a născut pe Tubal-Cain, făuritorul a tot felul de unelte de bronz și de fier; sora lui Tubal-Cain era Naama. ²³Lameh le-a zis soțiilor lui: „Ada și Țila, ascultați-mă; soții ale lui Lameh, luați aminte la ce spun. Am ucis un om care m-a rănit, un tânăr care m-a lovit. ²⁴Dacă Cain va fi răzbunat de șapte ori, atunci Lameh de șaptezeci și șapte de ori.”

²⁵Adam s-a culcat din nou cu soția lui; ea a născut un fiu și i-a pus numele Set, zicând: „Tatăl nostru mi-a dat un alt copil în locul lui Abel, fiindcă Cain l-a ucis.” ^e e v25 Numele Set sună ca „dăruit” sau „rânduit” — Eva îl numește astfel pentru copilul pe care Tatăl nostru i l-a dat în locul lui Abel. ²⁶Și lui Set i s-a născut un fiu, căruia i-a pus numele Enos. Atunci oamenii au început să cheme Numele Tatălui nostru.