2 Samuel 13

13 ¹După aceasta, Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă pe nume Tamar, iar Amnon, fiul lui David, o iubea. ²Amnon era atât de chinuit din pricina surorii lui, Tamar, încât s-a îmbolnăvit; ea era fecioară, iar el nu vedea cum s-ar putea apropia de ea. ³Amnon avea un prieten pe nume Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David; Ionadab era foarte isteț. ⁴El l-a întrebat pe Amnon: „De ce ești așa de tras la față dimineață de dimineață, fiu al regelui? Nu vrei să-mi spui?” Amnon a zis: „O iubesc pe Tamar, sora fratelui meu Absalom.”

⁵„Culcă-te în pat și prefă-te bolnav”, a zis Ionadab. „Când va veni tatăl tău să te vadă, spune-i: «Te rog, lasă-o pe sora mea Tamar să-mi dea să mănânc. Să-mi pregătească mâncarea sub ochii mei, ca să mănânc din mâna ei.»”

⁶Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav. Când a venit regele să-l vadă, Amnon a zis: „Lasă-o pe sora mea Tamar să vină și să-mi facă două turte sub ochii mei, ca să mănânc din mâna ei.”

⁷David a trimis vorbă la Tamar, la palat: „Du-te la casa fratelui tău Amnon și fă-i de mâncare.” ⁸Tamar s-a dus la casa fratelui ei Amnon, unde era culcat. A luat aluat, l-a frământat, a făcut turte sub ochii lui și le-a copt. ⁹A luat tigaia și i le-a pus înainte, dar el n-a vrut să mănânce. „Scoateți-i pe toți afară!”, a zis Amnon. Și toți au ieșit de la el. ¹⁰Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu mâncarea în odaie, ca să mănânc din mâna ta.” Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus fratelui ei Amnon în odaie. ¹¹Pe când i le aducea aproape ca să mănânce, el a apucat-o: „Vino, culcă-te cu mine, sora mea.”

¹²„Nu, fratele meu!”, a zis ea. „Nu mă sili. Așa ceva nu se face niciodată în Israel. Nu face această faptă rușinoasă. ¹³Iar eu—unde mi-aș duce rușinea? Și tu—ai fi ca unul dintre nebunii disprețuiți ai lui Israel. Te rog, vorbește cu regele; el nu mă va opri de la tine.”

¹⁴Dar el n-a vrut să asculte; fiind mai puternic decât ea, a silit-o și s-a culcat cu ea. ¹⁵Apoi Amnon a urât-o cu o ură cumplită—mai mare decât dragostea pe care o simțise pentru ea. „Scoală-te și pleacă!”, i-a zis el.

¹⁶„Nu”, a zis ea, „a mă alunga este un rău mai mare decât ce mi-ai făcut deja.” Dar el n-a vrut să asculte.

¹⁷L-a chemat pe slujitorul lui și a zis: „Scoate-o pe femeia aceasta de aici și încuie ușa după ea.”

¹⁸Ea purta o haină lungă și împodobită, îmbrăcămintea fiicelor fecioare ale regelui în vremea aceea. Slujitorul lui a scos-o afară și a încuiat ușa după ea. ¹⁹Tamar și-a pus cenușă pe cap și a sfâșiat haina lungă și împodobită pe care o purta. Și-a pus mâna pe cap și a plecat, strigând în gura mare în timp ce mergea. ²⁰Absalom, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Taci acum, sora mea; el este fratele tău. Nu pune la inimă lucrul acesta.” Așa a trăit Tamar, ca o femeie pustiită, în casa fratelui ei Absalom.

²¹Când regele David a auzit toate acestea, s-a mâniat foarte tare. ²²Absalom nu i-a spus nimic lui Amnon, nici de bine, nici de rău, căci îl ura pentru că o necinstise pe sora lui, Tamar.

Absalom o răzbună pe sora lui, Tamar

²³Doi ani întregi mai târziu, Absalom avea tunzători de oi la Baal-Hațor, lângă Efraim, și i-a invitat pe toți fiii regelui. ²⁴Absalom s-a dus la rege: „Robul tău are tunzători. Vrea regele, împreună cu slujitorii lui, să vină cu mine?”

²⁵„Nu, fiul meu”, i-a zis regele lui Absalom, „n-ar trebui să mergem toți, ca să nu-ți fim o povară.” Deși Absalom a stăruit de el, n-a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.

²⁶Absalom a zis: „Dacă nu, te rog, lasă-l pe fratele meu Amnon să vină cu noi.” „De ce să meargă cu tine?”, a întrebat regele.

²⁷Dar Absalom a stăruit de el, așa că l-a lăsat pe Amnon și pe toți fiii regelui să meargă cu el. ²⁸Absalom le-a poruncit slujitorilor lui: „Fiți cu luare-aminte. Când vinul îl va înveseli pe Amnon și eu voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», omorâți-l. Nu vă temeți. Oare nu v-am poruncit eu însumi? Fiți tari și curajoși.”

²⁹Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon așa cum poruncise Absalom. Atunci toți fiii regelui s-au ridicat, fiecare a încălecat pe catârul lui și au fugit.

³⁰Pe drum, David a auzit: „Absalom i-a omorât pe toți fiii regelui; n-a rămas niciunul.”

³¹Regele s-a sculat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ; toți slujitorii lui stăteau alături, cu hainele sfâșiate. ³²Dar Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că au omorât pe toți tinerii, pe fiii regelui. Numai Amnon a murit. Absalom a plănuit lucrul acesta din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora lui, Tamar. ³³Să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, gândind că toți fiii regelui au murit. Numai Amnon a murit.”

³⁴Între timp, Absalom fugise. Tânărul străjer a ridicat ochii și a văzut mulți oameni coborând pe drum, pe coasta dealului din spatele lui. ³⁵Ionadab i-a zis regelui: „Iată, au venit fiii regelui. Este întocmai cum a spus robul tău.” ³⁶Cum a terminat de vorbit, au sosit fiii regelui plângând în gura mare; și regele, și toți slujitorii lui au plâns foarte amarnic.

³⁷Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului. Iar David își jelea fiul zi după zi. ³⁸După ce Absalom fugise și se dusese la Gheșur, a rămas acolo trei ani. ³⁹Iar inima regelui David tânjea să meargă la Absalom, căci se mângâiase după moartea lui Amnon.