2 Samuel 12

12 ¹Tatăl nostru l-a trimis pe Natan la David. Acesta a venit și a zis: „Doi oameni locuiau într-o cetate, unul bogat și unul sărac. ²Bogatul avea foarte multe turme și cirezi, ³dar săracul nu avea decât o singură mielușea pe care o cumpărase. A crescut-o, și ea a crescut împreună cu el și cu copiii lui. Mânca din farfuria lui, bea din paharul lui și se culca la pieptul lui; era ca o fiică pentru el. ⁴A venit un călător la bogat, dar acesta n-a vrut să ia din turma sau din cireada lui ca să-l ospăteze pe oaspetele care venise. Așa că a luat mielușeaua săracului și a pregătit-o pentru omul care venise la el.”

⁵David s-a aprins de mare mânie împotriva acelui om și i-a zis lui Natan: „Viu este Tatăl nostru, omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! ⁶Să dea înapoi mielul împătrit, pentru că a făcut lucrul acesta și n-a avut milă.”

⁷Atunci Natan i-a zis lui David: „Tu ești omul acela! Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns împărat peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul.

⁸„Ți-am dat casa stăpânului tău și pe soțiile lui în brațele tale, și casa lui Israel și a lui Iuda. Și, dacă ar fi fost prea puțin, ți-aș fi dat încă și mai mult. ⁹De ce ai disprețuit cuvântul Meu, făcând ce este rău înaintea Mea? L-ai lovit cu sabia pe Urie, hititul, i-ai luat soția de nevastă și l-ai ucis cu sabia amoniților. ¹⁰De aceea, sabia nu se va mai depărta niciodată de casa ta, pentru că M-ai disprețuit și ai luat-o de nevastă pe soția lui Urie, hititul.

¹¹Așa vorbește Tatăl nostru: Iată, voi aduce nenorocirea asupra ta, chiar din casa ta. Sub ochii tăi îți voi lua soțiile și le voi da unuia apropiat ție, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. ¹²Tu ai lucrat pe ascuns, dar Eu voi face lucrul acesta înaintea întregului Israel, la lumina zilei.”

¹³David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Tatălui nostru.” Natan i-a răspuns: „Tatăl nostru ți-a iertat și păcatul; nu vei muri.”

¹⁴Dar, fiindcă prin această faptă ai arătat un adânc dispreț față de Tatăl nostru, fiul care ți s-a născut va muri. ¹⁵Apoi Natan s-a dus acasă. Și Tatăl nostru a lovit copilul pe care soția lui Urie i-l născuse lui David, și acesta s-a îmbolnăvit greu. ¹⁶David s-a rugat fierbinte Tatălui nostru pentru copil. A postit și, intrând, și-a petrecut nopțile culcat pe pământ. ¹⁷Bătrânii casei lui au stat lângă el ca să-l ridice de la pământ, dar el n-a vrut și n-a mâncat împreună cu ei. ¹⁸În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David se temeau să-i spună că a murit copilul, căci ziceau: „Iată, când copilul era încă în viață, i-am vorbit și n-a vrut să asculte. Cum să-i spunem că a murit copilul? Ar putea să-și facă vreun rău.”

¹⁹Dar David a văzut că slujitorii lui șușoteau și a înțeles că murise copilul. Așa că a întrebat: „A murit copilul?” „A murit”, i-au răspuns ei.

²⁰David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns cu untdelemn și și-a schimbat hainele. S-a dus în casa Tatălui nostru și s-a închinat, apoi s-a întors acasă și, la cererea lui, i-au pus mâncare înainte, și a mâncat. ²¹Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnă ceea ce ai făcut? Când copilul era în viață, ai postit și ai plâns; acum, că a murit, te scoli și mănânci.”

²²El a zis: „Când copilul era încă în viață, am postit și am plâns, căci îmi ziceam: «Cine știe? Poate că Tatăl nostru va avea milă de mine și va lăsa copilul să trăiască.»” ²³Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Îl mai pot aduce înapoi? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.

²⁴Apoi David a mângâiat-o pe Bat-Șeba, soția lui. S-a dus la ea și s-a culcat cu ea, și ea a născut un fiu. El i-a pus numele Solomon. Și Tatăl nostru l-a iubit ²⁵și a trimis vorbă prin Natan, prorocul, care i-a pus numele Iedidia, de dragul Tatălui nostru. ^a a v25 Iedidia înseamnă „iubit al Tatălui nostru” — numele reflectă dragostea pe care Tatăl nostru tocmai o revărsase asupra copilului.

David cucerește Raba

²⁶Între timp, Ioab lupta împotriva cetății Raba a amoniților și a cucerit cetatea împărătească. ²⁷Ioab a trimis soli la David, zicând: „M-am luptat împotriva Rabei și am cucerit cetatea apelor. ²⁸Acum, strânge restul oștirii, împresoară cetatea și cucerește-o, ca nu cumva s-o cuceresc eu și să fie numită după numele meu.”

²⁹David a strâns toată oștirea, a mărșăluit asupra Rabei, a luptat împotriva ei și a cucerit-o. ³⁰A luat coroana de pe capul împăratului lor — cântărea cam treizeci și patru de kilograme de aur și era împodobită cu o piatră prețioasă — și a fost pusă pe capul lui David. A luat din cetate o pradă foarte mare. ³¹A scos poporul care era acolo și l-a pus la muncă cu ferăstraie, cu târnăcoape de fier și cu securi de fier și i-a pus să lucreze la cuptoarele de cărămizi. Așa a făcut cu toate cetățile amoniților. Apoi David și toată oștirea s-au întors la Ierusalim.