2 Samuel 14

14 ¹Ioab, fiul Țeruiei, și-a dat seama că inima împăratului tânjea după Absalom. ²Ioab a trimis la Tecoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. El i-a zis: „Te rog, prefă-te că jelești: îmbracă-te în haine de doliu, nu te unge cu untdelemn și poartă-te ca o femeie care jelește de multe zile un mort. ³„Du-te la împărat și spune-i aceste cuvinte.” Ioab i-a pus cuvintele în gură.

⁴Femeia din Tecoa a venit la împărat, a căzut cu fața la pământ în semn de închinare și a zis: „Ajută-mă, împărate!”

⁵Împăratul a întrebat-o: „Ce ai?” Ea a zis: „Sunt văduvă; soțul mi-a murit.

⁶Roaba ta avea doi fii. S-au bătut pe câmp și, neavând cine să-i despartă, unul l-a ucis pe celălalt. ⁷Și iată, tot neamul s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: «Dă-ni-l pe cel care și-a lovit fratele, ca să-l omorâm pentru viața fratelui pe care l-a ucis și să-l nimicim și pe moștenitor.» Așa vor să stingă și ultimul cărbune aprins care mi-a rămas, ca să nu-i lase soțului meu nici nume, nici urmaș pe fața pământului.”

⁸Împăratul i-a zis femeii: „Du-te acasă, iar eu voi da porunci în privința ta.”

⁹Femeia din Tecoa i-a zis împăratului: „Domnul meu, împărate, asupra mea și asupra casei tatălui meu să fie vina; împăratul și tronul lui să fie nevinovați.”

¹⁰Împăratul a zis: „Pe oricine îți va mai vorbi, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine.”

¹¹Ea a zis: „Te rog, împăratul să-și aducă aminte de Tatăl tău, ca răzbunătorul sângelui să nu mai adauge la vărsarea de sânge și să nu fie nimicit fiul meu.” El a zis: „Viu este Tatăl nostru că niciun fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!” ^a a v11 Răzbunătorul sângelui era o rudă însărcinată prin obicei să-l ucidă pe cel care omorâse un membru al familiei.

¹²Femeia a zis: „Te rog, îngăduie roabei tale să spună un cuvânt domnului meu, împăratul.” El a zis: „Vorbește.”

¹³Femeia a zis: „Atunci de ce ai plănuit tu acest lucru împotriva poporului Tatălui nostru? Spunând aceasta, împăratul se osândește pe sine însuși, de vreme ce nu l-a adus înapoi pe cel izgonit de el. ¹⁴Negreșit vom muri, asemenea apei vărsate pe pământ, care nu mai poate fi adunată. Dar Tatăl nostru nu ia viața, ci plănuiește căi, pentru ca cel izgonit să nu rămână departe de el. ^b b v14 Chiar și aici, Tatăl nostru este arătat născocind căi ca să-l aducă acasă pe cel izgonit, în loc să ia viața — aceeași inimă care urmărește fiecare surghiunit ca să-l aducă înapoi la sine. ¹⁵Acum am venit să-i spun aceasta domnului meu, împăratul, pentru că poporul m-a înspăimântat. Roaba ta și-a zis: «Să-i vorbesc împăratului; poate că împăratul va împlini cererea roabei sale. ¹⁶Poate că împăratul va asculta și o va scăpa pe roaba sa din mâna omului care vrea să ne stârpească, pe mine și pe fiul meu deopotrivă, din moștenirea Tatălui nostru.»” ¹⁷Roaba ta și-a zis: „«Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi aducă liniște, căci domnul meu, împăratul, este ca un înger al Tatălui nostru, care deosebește binele de rău. Tatăl tău să fie cu tine.»”

¹⁸Împăratul i-a zis femeii: „Nu-mi ascunde nimic din ce te voi întreba.” Ea a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul.”

¹⁹Împăratul a întrebat: „Oare mâna lui Ioab este în toate acestea?” Femeia a răspuns: „Viu ești tu, domnul meu, împărate, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga de la tot ce a spus domnul meu, împăratul. Da, robul tău Ioab mi-a poruncit; el a pus toate aceste cuvinte în gura roabei tale.

²⁰Robul tău Ioab a făcut lucrul acesta ca să schimbe înfățișarea lucrurilor. Dar domnul meu este înțelept ca un înger al Tatălui nostru și știe tot ce se petrece în țară.”

²¹Atunci împăratul i-a zis lui Ioab: „Bine, voi face lucrul acesta. Du-te și adu-l înapoi pe tânărul Absalom.”

²²Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și l-a binecuvântat pe împărat. „Astăzi robul tău știe că am găsit bunăvoință în ochii tăi, domnul meu, împărate”, a zis el, „căci împăratul a împlinit cererea robului său.”

²³Ioab s-a ridicat, s-a dus la Gheșur și l-a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. ²⁴Împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui, dar să nu-mi vadă fața.” Așa că Absalom s-a dus în casa lui și nu a văzut fața împăratului. ²⁵În tot Israelul nu era nimeni lăudat pentru frumusețe ca Absalom; din tălpi până în creștet nu avea niciun cusur. ²⁶Când își tundea capul — și-l tundea în fiecare an, fiindcă i se făcea prea greu — cântărea părul capului său: cam cinci livre, după greutatea împărătească. ²⁷Lui Absalom i s-au născut trei fii și o fiică, pe nume Tamar. Ea era o femeie frumoasă.

²⁸Absalom a locuit la Ierusalim doi ani întregi fără să vadă fața împăratului. ²⁹Absalom a trimis după Ioab ca să-l roage să mijlocească la împărat, dar Ioab n-a vrut să vină la el. A trimis din nou, a doua oară, dar Ioab tot n-a vrut să vină. ³⁰Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Iată, ogorul lui Ioab este lângă al meu și are orz acolo. Duceți-vă și dați-i foc.” Și slujitorii lui Absalom au dat foc ogorului.

³¹Ioab s-a ridicat, s-a dus la casa lui Absalom și a întrebat: „De ce au dat slujitorii tăi foc ogorului meu?”

³²Absalom i-a răspuns lui Ioab: „Iată, am trimis la tine să-ți spun: «Vino aici, ca să te trimit la împărat să-l întrebi de ce am venit din Gheșur — mai bine rămâneam acolo!» Acum vreau să văd fața împăratului; dacă este vreo vină în mine, să mă omoare.”

³³Ioab s-a dus la împărat și i-a spus. Împăratul l-a chemat pe Absalom, care a intrat și s-a plecat cu fața la pământ înaintea împăratului. Apoi împăratul l-a sărutat pe Absalom.