2 Samuel 15

15 ¹După aceasta, Absalom și-a făcut rost de un car și de cai, cu cincizeci de oameni care să alerge înaintea lui. ²Absalom se scula dis-de-dimineață și stătea lângă drumul care ducea la poartă. Ori de câte ori cineva cu o neînțelegere venea la împărat pentru judecată, Absalom îl striga: „Din ce cetate ești?” Omul răspundea: „Robul tău este din una dintre semințiile lui Israel.”

³Atunci Absalom îi zicea: „Iată, pricinile tale sunt bune și drepte, dar împăratul n-a rânduit pe nimeni să te asculte.” ⁴Absalom adăuga: „O, de-aș fi eu pus judecător în țară! Oricine ar avea o neînțelegere sau o pricină ar putea veni la mine, și i-aș face dreptate.” ⁵Ori de câte ori cineva se apropia să se plece înaintea lui, Absalom întindea mâna, îl apuca și îl săruta. ⁶Absalom făcea astfel cu fiecare israelit care venea la împărat pentru judecată și așa a furat inimile lui Israel.

⁷După patru ani, Absalom i-a zis împăratului: „Îngăduie-mi, te rog, să mă duc la Hebron ca să împlinesc o juruință pe care am făcut-o Tatălui nostru. ⁸Căci, pe când locuiam la Gheșur, în Aram, am făcut juruința aceasta: «Dacă Tatăl nostru mă va aduce înapoi la Ierusalim, mă voi închina lui.»”

⁹Împăratul i-a zis: „Du-te în pace.” Atunci Absalom s-a sculat și s-a dus la Hebron.

¹⁰Absalom a trimis soli în taină prin toate semințiile lui Israel: „Când veți auzi sunetul cornului de berbec, să spuneți: «Absalom împărățește la Hebron!»”

¹¹Două sute de oameni poftiți din Ierusalim au mers cu Absalom în toată nevinovăția, fără să știe nimic despre uneltire. ¹²Pe când aducea jertfele, Absalom a trimis să-l cheme din Ghilo pe Ahitofel ghilonitul, sfetnicul lui David. Uneltirea se întărea, și mulțimea celor de partea lui Absalom creștea mereu.

David fuge de fiul său Absalom

¹³A venit un sol la David: „Inimile celor din Israel s-au întors după Absalom.”

¹⁴David le-a zis tuturor slujitorilor care erau cu el în Ierusalim: „Ridicați-vă! Trebuie să fugim, altfel niciunul dintre noi nu va scăpa de Absalom. Grăbiți-vă, altfel ne va ajunge curând, ne va nimici și va lovi cetatea cu ascuțișul sabiei.”

¹⁵Slujitorii împăratului i-au răspuns: „Orice va hotărî domnul meu, împăratul, robii tăi sunt gata.”

¹⁶Așa că împăratul a plecat, și toată casa lui venea după el, dar a lăsat zece țiitoare ca să îngrijească de palat. ^a a v16 Țiitoarele erau soții secundare, cu mai puține drepturi legale decât o soție principală. ¹⁷Împăratul a pornit, și tot poporul venea după el; și s-au oprit la ultima casă. ¹⁸Toți slujitorii lui au trecut pe lângă el, împreună cu toți cheretiții și peletiții; și toți cei șase sute de ghitiți care îl urmaseră din Gat treceau înaintea împăratului. ^b b v18 Cheretiții și peletiții erau unitățile de elită din garda personală a lui David.

¹⁹Împăratul i-a zis lui Itai ghititul: „De ce să vii și tu cu noi? Întoarce-te și rămâi cu noul împărat, căci ești un străin, un pribeag departe de țara ta. ²⁰Abia ieri ai venit. Să te fac să rătăcești astăzi cu noi, când eu însumi nu știu încotro merg? Întoarce-te și ia-i pe frații tăi cu tine. Fie ca Tatăl nostru să-ți arate dragoste de legământ și credincioșie.”

²¹Itai i-a răspuns împăratului: „Viu este Tatăl nostru și viu este domnul meu, împăratul, că oriunde va fi domnul meu, împăratul, fie la viață, fie la moarte, acolo va fi și robul tău.”

²²David i-a zis lui Itai: „Mergi, treci înainte.” Atunci Itai ghititul a trecut, cu toți oamenii lui și cu toți copilașii care erau cu el. ²³Toată țara plângea în gura mare, pe când trecea tot poporul. Împăratul a trecut pârâul Chedron, și tot poporul a trecut, îndreptându-se spre pustie. ²⁴Țadoc era și el acolo, împreună cu toți leviții care purtau chivotul legământului Tatălui nostru. Au pus jos chivotul Tatălui nostru, și Abiatar a adus jertfe până ce tot poporul a isprăvit de ieșit din cetate. ²⁵Împăratul i-a zis lui Țadoc: „Du chivotul Tatălui nostru înapoi în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință în ochii Tatălui nostru, el mă va aduce înapoi și mă va lăsa să văd din nou chivotul și locuința lui. ²⁶Dar dacă va zice: «Nu-mi găsesc plăcerea în tine», iată-mă, să-mi facă ce va crede că e bine.” ²⁷Împăratul i-a mai zis preotului Țadoc: „Nu ești tu văzător? Întoarce-te în pace în cetate, și ia-i cu tine pe cei doi fii ai tăi — pe Ahimaaț, fiul tău, și pe Ionatan, fiul lui Abiatar. ²⁸Eu voi aștepta la vadurile pustiei până va veni din partea voastră o veste care să mă înștiințeze.” ²⁹Așa că Țadoc și Abiatar au dus chivotul Tatălui nostru înapoi la Ierusalim și au rămas acolo.

³⁰David s-a suit pe Muntele Măslinilor, plângând pe când urca, cu capul acoperit și cu picioarele goale. Tot poporul care era cu el și-a acoperit capul și urca, plângând pe când mergea. ^c c v30 Împăratul trădat, plângând pe când urcă Muntele Măslinilor, îl prefigurează pe Isus, care mult mai târziu a trecut aceeași vale și s-a întristat pe același deal în noaptea în care l-a trădat un prieten de încredere.

³¹I s-a spus lui David: „Ahitofel este printre uneltitorii de partea lui Absalom.” Atunci David s-a rugat: „Tată, preschimbă sfatul lui Ahitofel în nebunie.”

³²Când a ajuns David pe vârf, acolo unde i se aducea închinare Tatălui nostru, Hușai architul a venit în întâmpinarea lui, cu haina sfâșiată și cu țărână pe cap. ³³David i-a zis: „Dacă vii cu mine, nu-mi vei fi decât o povară.”

³⁴Dar dacă te întorci în cetate și îi spui lui Absalom: „Voi fi slujitorul tău, împărate; cum am slujit mai înainte tatălui tău, așa îți voi sluji acum ție”, atunci vei putea zădărnici pentru mine sfatul lui Ahitofel. ³⁵Preoții Țadoc și Abiatar sunt acolo cu tine. Spune-le tot ce vei auzi în casa împăratului. ³⁶Cei doi fii ai lor sunt acolo cu ei — Ahimaaț, fiul lui Țadoc, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Trimiteți-mi prin ei vești despre tot ce veți auzi.

³⁷Așa că Hușai, prietenul lui David, a intrat în cetate tocmai când Absalom intra în Ierusalim.