2 Samuel 16

16 ¹Când David trecuse puțin dincolo de vârf, Țiba, slujitorul lui Mefiboșet, l-a întâmpinat cu o pereche de măgari înșeuați, care duceau 200 de pâini, o sută de ciorchini de stafide, o sută de roade de vară și un burduf cu vin. ²Regele l-a întrebat pe Țiba: „De ce ai adus acestea?” Țiba a zis: „Măgarii sunt ca să călărească pe ei casa regelui, pâinea și roadele de vară ca să le mănânce tinerii, iar vinul ca să bea cine va slăbi de oboseală în pustie.”

³Regele a întrebat: „Unde este fiul stăpânului tău?” Țiba a răspuns: „A rămas în Ierusalim, căci a zis: «Astăzi casa lui Israel îmi va da înapoi împărăția tatălui meu.»”

⁴Regele i-a zis lui Țiba: „Tot ce avea Mefiboșet este acum al tău.” Țiba a zis: „Mă plec înaintea ta. Fie să găsesc trecere înaintea ta, domnul meu, rege.”

Șimei îl blestemă pe regele fugar

⁵Când regele David a ajuns la Bahurim, a ieșit de acolo un om din familia lui Saul, Șimei, fiul lui Ghera, care blestema fără încetare. ⁶Arunca cu pietre în David și în toți slujitorii regelui David, în timp ce tot poporul și toți vitejii erau la dreapta și la stânga lui. ⁷Blestemând, Șimei a zis: „Ieși, ieși, om vărsător de sânge, om netrebnic! ⁸Tatăl nostru a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul, în locul căruia ai domnit, și Tatăl nostru a dat împărăția în mâna fiului tău Absalom. Acum ești prins în propria ta răutate, căci ești un om al sângelui.” ^a a v8 Chiar și blestemând, Șimei nu poate decât să facă apel la Tatăl — totuși îl zugrăvește ca pe un răzbunător rece, minciuna despre inima Tatălui căreia îi răspunde încrederea tăcută a lui David.

⁹Atunci Abișai, fiul Țeruiei, i-a zis regelui: „De ce să-l lași pe acest câine mort să-l blesteme pe domnul meu, rege? Lasă-mă să trec și să-i tai capul.” ¹⁰Dar regele a zis: „Ce vă privește aceasta pe voi, fii ai Țeruiei? Dacă blestemă pentru că Tatăl nostru i-a zis: «Blestemă-l pe David», cine poate întreba: «De ce ai făcut aceasta?»”

¹¹David le-a zis lui Abișai și tuturor slujitorilor săi: „Iată, fiul meu, ieșit din trupul meu, vrea să mă omoare; cu cât mai mult acest beniamit! Lăsați-l, să blesteme, căci Tatăl nostru i-a spus. ¹²Poate că Tatăl nostru va vedea necazul meu și-mi va răsplăti cu bine pentru blestemul de astăzi. ¹³David și oamenii săi și-au urmat drumul, în timp ce Șimei mergea în același pas pe coasta dealului din față, blestemând în timp ce mergea, aruncând cu pietre în el și azvârlind țărână.” ¹⁴Regele și tot poporul care era cu el au ajuns obosiți, și acolo s-a înviorat.

Absalom intră în Ierusalim și primește un sfat

¹⁵Între timp, Absalom și tot poporul, bărbații lui Israel, au venit la Ierusalim, și Ahitofel era cu el. ¹⁶Când Hușai architul, prietenul lui David, a venit la Absalom, Hușai i-a zis lui Absalom: „Trăiască regele! Trăiască regele!”

¹⁷Absalom l-a întrebat pe Hușai: „Aceasta este credincioșia ta față de prietenul tău? De ce nu ai mers cu prietenul tău?”

¹⁸Hușai i-a zis lui Absalom: „Nu; acela pe care l-au ales Tatăl nostru, poporul acesta și toți bărbații lui Israel — al lui voi fi și cu el voi rămâne. ¹⁹De altfel, cui ar trebui să slujesc? Oare nu fiului său? Cum am slujit tatălui tău, așa îți voi sluji și ție.”

²⁰Atunci Absalom i-a zis lui Ahitofel: „Dă-ne sfatul tău. Ce să facem?”

²¹Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Culcă-te cu țiitoarele tatălui tău, pe care le-a lăsat să păzească locuința. Atunci tot Israelul va auzi că te-ai făcut urât tatălui tău, și toți cei ce sunt cu tine se vor întări.”

²²Așa că au întins un cort pentru Absalom pe acoperiș, și el s-a culcat cu țiitoarele tatălui său înaintea întregului Israel.

²³În vremea aceea, sfatul lui Ahitofel era ca și cum l-ai fi întrebat pe Tatăl nostru în mod direct; atât David, cât și Absalom priveau astfel tot sfatul său.