2 Samuel 17

17 ¹Apoi Ahitofel i-a zis lui Absalom: „Lasă-mă să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc chiar la noapte după David. ²Îl voi ataca cât timp este obosit și slăbit, îl voi îngrozi, și tot poporul lui va fugi; atunci îl voi lovi doar pe rege. ³Voi aduce înapoi la tine tot poporul. Omul pe care îl cauți — moartea lui înseamnă că toți se întorc, și tot poporul va fi în pace.”

⁴Planul acesta a părut bun lui Absalom și tuturor bătrânilor lui Israel. ⁵Absalom a zis: „Cheamă-l și pe Hușai architul, să auzim ce spune și el.”

⁶Când a venit Hușai la el, Absalom i-a zis: „Ahitofel a sfătuit așa. Să facem ce spune el? Dacă nu, vorbește tu.”

⁷Hușai i-a zis lui Absalom: „De data aceasta, sfatul pe care l-a dat Ahitofel nu este bun. ⁸Hușai a adăugat: „Îi cunoști pe tatăl tău și pe oamenii lui — luptători neînfricați, ca o ursoaică de la care i-au fost luați puii pe câmp. Tatăl tău este un războinic încercat; el nu va înnopta cu oștirea.” ⁹Chiar acum stă ascuns într-o groapă sau în altă parte. Dacă unii dintre oamenii tăi cad cei dintâi, oricine va auzi va zice: «Oamenii lui Absalom au fost măcelăriți!» ¹⁰Atunci chiar și cel mai viteaz, a cărui inimă este ca inima leului, se va topi de frică, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un războinic și că cei ce sunt cu el sunt viteji. ¹¹De aceea, iată sfatul meu: strânge la tine tot Israelul, de la Dan până la Beer-Șeba, mulți ca nisipul de pe malul mării, și mergi tu însuți la luptă. ¹²Îl vom ajunge oriunde ar fi și ne vom lăsa peste el cum cade roua pe pământ, și nu vom lăsa în viață nici pe el, nici pe vreunul dintre oamenii lui. ¹³Dacă se va retrage într-o cetate, tot Israelul va aduce funii acolo și o vom trage în vale până nu va mai rămâne nici o pietricică.”

¹⁴Absalom și toți bărbații lui Israel au zis: „Sfatul lui Hușai architul este mai bun decât al lui Ahitofel.” Căci Tatăl nostru hotărâse să zădărnicească sfatul bun al lui Ahitofel, ca Tatăl nostru să poată aduce nenorocirea peste Absalom.

¹⁵Hușai le-a zis preoților Țadoc și Abiatar: „Așa i-a sfătuit Ahitofel pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, și așa am sfătuit eu. ¹⁶Acum trimiteți degrabă veste lui David: «Nu rămâne la noapte la vadurile pustiei; treci negreșit dincolo, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie înghițiți.»”

¹⁷Ionatan și Ahimaaț așteptau la En-Roguel; o slujnică se ducea și le dădea de veste, iar ei mergeau și-i spuneau regelui David, căci nu puteau fi văzuți intrând în cetate. ¹⁸Dar un tânăr i-a văzut și i-a spus lui Absalom. De aceea cei doi au plecat în grabă și au ajuns la casa unui om din Bahurim, care avea o fântână în curte, și au coborât în ea. ¹⁹Soția omului a întins o învelitoare peste gura fântânii și a împrăștiat grâne pe ea, așa că nu s-a băgat nimic de seamă. ²⁰Când au venit slujitorii lui Absalom la femeie, în casă, au întrebat: „Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?” Ea a zis: „Au trecut pârâul.” Oamenii au căutat, n-au găsit pe nimeni și s-au întors la Ierusalim.

²¹După ce au plecat, cei doi au ieșit din fântână și s-au dus să-i dea de știre regelui David. I-au zis: „Scoală-te și treci repede apa, căci Ahitofel a uneltit aceasta împotriva ta.”

²²Atunci David și toți cei ce erau cu el s-au sculat și au trecut Iordanul. La revărsatul zorilor nu mai rămăsese nici unul care să nu fi trecut Iordanul.

²³Când a văzut Ahitofel că sfatul lui nu fusese urmat, și-a pus șaua pe măgar și s-a dus acasă, în cetatea lui. Și-a pus casa în rânduială, apoi s-a spânzurat. A murit și a fost îngropat în mormântul tatălui său.

²⁴David a ajuns la Mahanaim, în timp ce Absalom a trecut Iordanul cu toți bărbații lui Israel alături de el. ²⁵Absalom îl pusese pe Amasa peste oștire în locul lui Ioab. Tatăl lui Amasa era Itra israelitul, care o luase de soție pe Abigail, fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab. ²⁶Israel și Absalom și-au așezat tabăra în țara Galaadului.

²⁷Când a ajuns David la Mahanaim, Șobi, fiul lui Nahaș din Raba amoniților, Machir, fiul lui Amiel din Lodebar, și Barzilai galaaditul din Roguelim ²⁸au adus paturi, lighene și vase de lut, împreună cu grâu, orz, făină, grâu prăjit, bob, linte, ²⁹miere, lapte covăsit, oi și brânză de la cireadă, ca să mănânce David și poporul lui, căci ziceau: „Poporul este flămând, obosit și însetat în pustie.”