1 Împărați 18

18 ¹După multe zile, în al treilea an, cuvântul Tatălui nostru a venit la Ilie: „Du-te, arată-te lui Ahab, și voi trimite ploaie peste țară.”

²Și Ilie s-a dus să se înfățișeze lui Ahab. Foametea era mare în Samaria. ³Ahab l-a chemat pe Obadia, care era mai-mare peste casă. (Obadia se temea foarte mult de Tatăl nostru. ⁴Pe când Izabela îi ucidea pe profeții Tatălui nostru, Obadia luase o sută de profeți, îi ascunsese câte cincizeci într-o peșteră și îi hrănise cu pâine și apă.). ⁵Ahab i-a zis lui Obadia: „Străbate țara, spre toate izvoarele și toate văile; poate vom găsi iarbă ca să ținem în viață caii și catârii și să nu pierdem niciun animal.”

⁶Și-au împărțit țara ca s-o străbată; Ahab a plecat singur pe un drum, iar Obadia a plecat singur pe alt drum. ⁷Pe când mergea Obadia, Ilie l-a întâlnit deodată. Recunoscându-l, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Tu ești, domnul meu Ilie?”

⁸I-a zis: „Eu sunt. Du-te, spune-i stăpânului tău: «Ilie este aici.»”

⁹Obadia a întrebat: „Cu ce am păcătuit, de vrei să-l dai pe robul tău în mâna lui Ahab ca să mă ucidă? ¹⁰Viu este Tatăl tău, că nu este neam sau împărăție unde stăpânul meu să nu fi trimis să te caute. Și când se spunea: «Nu este aici», el punea împărăția sau neamul să jure că nu te-au putut găsi. ¹¹Și acum tu zici: «Du-te, spune-i stăpânului tău: „Ilie este aici.”» ¹²De îndată ce te voi lăsa, Duhul Tatălui nostru te va duce nu știu unde; apoi, când voi veni să-i spun lui Ahab, el nu te va găsi și mă va ucide — și totuși eu, robul tău, mă tem de Tatăl nostru din tinerețea mea. ¹³Oare nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela îi ucidea pe profeții Tatălui nostru — cum am ascuns o sută dintre profeții Tatălui nostru, câte cincizeci de oameni într-o peșteră, și i-am hrănit cu pâine și apă? ¹⁴Și acum tu zici: «Du-te, spune-i stăpânului tău: „Ilie este aici”» — și el mă va ucide!”

¹⁵Ilie a zis: „Viu este Tatăl oștirilor cerului, înaintea căruia stau, că astăzi mă voi înfățișa negreșit înaintea lui.”

¹⁶Și Obadia s-a dus în întâmpinarea lui Ahab și i-a spus, iar Ahab s-a dus în întâmpinarea lui Ilie. ¹⁷Când l-a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: „Tu ești, cel ce tulburi Israelul?”

¹⁸El a răspuns: „Nu eu am tulburat Israelul, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Tatălui nostru și ați umblat după baali. ¹⁹Acum trimite și strânge la mine tot Israelul pe muntele Carmel, împreună cu cei 450 de profeți ai lui Baal și cei 400 de profeți ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei.”

²⁰Și Ahab a trimis la toți fiii lui Israel și a strâns profeții pe muntele Carmel. ²¹Ilie s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când veți șovăi între două păreri? Dacă Tatăl nostru este Dumnezeu, mergeți după el; dacă Baal, mergeți după el.” Dar poporul nu i-a răspuns niciun cuvânt.

²²Ilie a zis poporului: „Numai eu am rămas profet al Tatălui nostru, dar profeții lui Baal sunt 450 de oameni. ²³Să ni se dea doi tauri. Ei să-și aleagă unul, să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc dedesubt; eu îl voi pregăti pe celălalt, îl voi pune pe lemne și nu voi pune foc dedesubt. ²⁴Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Tatălui nostru; Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu.” Și tot poporul a zis: „Bine ai vorbit.”

²⁵Ilie le-a zis profeților lui Baal: „Voi sunteți mulți; alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, apoi chemați numele dumnezeului vostru — dar să nu puneți foc dedesubt.”

²⁶Și au luat taurul ce li s-a dat și l-au pregătit și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baal, răspunde-ne!” Dar nu s-a auzit niciun glas și nimeni n-a răspuns. Și săltau în jurul altarului pe care-l făcuseră.

²⁷La amiază, Ilie și-a bătut joc de ei, zicând: „Strigați mai tare! Doar este dumnezeu — poate este dus pe gânduri, sau își face nevoile, sau este în călătorie; sau poate doarme și trebuie trezit.”

²⁸Și au strigat mai tare și s-au tăiat cu săbii și cu sulițe, după obiceiul lor, până a țâșnit sângele pe ei. ²⁹După ce a trecut amiaza, au aiurat până la jertfa de seară, dar n-a fost niciun glas, niciun răspuns, nicio luare-aminte.

³⁰Ilie a zis întregului popor: „Apropiați-vă de mine.” Și tot poporul s-a apropiat de el, iar el a dres altarul Tatălui nostru care fusese dărâmat.

³¹Ilie a luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia îi venise cuvântul Tatălui nostru: „Numele tău va fi Israel.”

³²Cu pietrele a zidit un altar în numele Tatălui nostru și a săpat în jurul lui un șanț, cât să încapă vreo paisprezece litri de sămânță. ³³A așezat lemnele, a tăiat taurul în bucăți și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și turnați-o peste arderea-de-tot și peste lemne. ³⁴Faceți din nou”, a zis el, și au făcut din nou. „Faceți a treia oară”, a zis el, și au făcut a treia oară. ³⁵Apa a curs de jur împrejurul altarului, ba a umplut cu apă și șanțul.

³⁶La vremea jertfei de seară, profetul Ilie s-a apropiat și a zis: „Tatăl nostru, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt robul tău și că la cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. ³⁷Răspunde-mi, Tatăl nostru, răspunde-mi, ca să știe poporul acesta că tu, Tatăl nostru, ești Dumnezeu și că tu le-ai întors inima înapoi.”

³⁸Atunci a căzut focul Tatălui nostru și a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele și țărâna și a lins apa din șanț. ³⁹Când a văzut tot poporul lucrul acesta, a căzut cu fața la pământ și a strigat: „Tatăl nostru, el este Dumnezeu! Tatăl nostru, el este Dumnezeu!” ^a a v39 Poporul care rătăcise după Baal cade la pământ și îl numește pe adevăratul Dumnezeu — Tatăl care își aduce înapoi la sine copiii rătăciți.

⁴⁰Ilie le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Baal; niciunul să nu scape.” Și i-au prins, iar Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a ucis acolo.

⁴¹Apoi Ilie i-a zis lui Ahab: „Suie-te, mănâncă și bea, căci se aude vuietul unei ploi mari.”

⁴²Ahab s-a suit să mănânce și să bea, iar Ilie s-a urcat pe vârful Carmelului. Acolo s-a plecat la pământ, cu fața între genunchi. ⁴³I-a zis slujitorului său: „Suie-te și uită-te spre mare.” El s-a suit, s-a uitat și a zis: „Nu este nimic.” De șapte ori a zis Ilie: „Du-te înapoi.”

⁴⁴A șaptea oară, slujitorul a zis: „Iată, un nor mic, cât o palmă de om, se ridică din mare.” Ilie a zis: „Suie-te și spune-i lui Ahab: «Înhamă-ți carul și coboară, ca să nu te oprească ploaia.»”

⁴⁵Între timp, cerul s-a înnegrit de nori și de vânt, a venit o ploaie mare, iar Ahab s-a urcat în car și a plecat la Izreel. ⁴⁶Mâna Tatălui nostru a fost peste Ilie; el și-a încins mijlocul cu haina și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.