1 Împărați 19

19 ¹Ahab i-a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie și cum îi ucisese cu sabia pe toți profeții. ²Izabela a trimis un sol la Ilie: „Așa să-mi facă zeii și chiar mai mult, dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face cu viața ta ca și cu viața unuia dintre profeți.”

³Înfricoșat, Ilie s-a ridicat și a fugit ca să-și scape viața; a ajuns la Beer-Șeba, în Iuda, și și-a lăsat acolo slujitorul. ⁴A mers cale de o zi în pustie, s-a așezat sub un ienupăr singuratic și a cerut să moară. „Destul, Tată al meu”, a zis el. „Ia-mi viața; nu sunt mai bun decât părinții mei.”

⁵S-a culcat și a adormit sub ienupăr. Un înger l-a atins și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă.”

⁶S-a uitat și iată, la căpătâiul lui era o turtă coaptă pe pietre încinse și un ulcior cu apă. A mâncat, a băut și s-a culcat din nou. ⁷Îngerul Tatălui nostru s-a întors a doua oară, l-a atins și i-a zis: „Scoală-te și mănâncă, fiindcă drumul este prea lung pentru tine.”

⁸Așa că s-a sculat, a mâncat și a băut; și, întărit de mâncarea aceea, a mers patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele Tatălui nostru.

Șoapta blândă a Tatălui

⁹Acolo a intrat într-o peșteră și a rămas peste noapte. Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la el: „Ce faci tu aici, Ilie?”

¹⁰El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Tatăl oștirilor cerești. Israel a părăsit legământul tău, ți-a dărâmat altarele și i-a ucis cu sabia pe profeții tăi. Am rămas numai eu, iar acum îmi caută viața ca să mi-o ia.”

¹¹Tatăl nostru i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea mea; sunt gata să trec.” Un vânt mare și puternic a sfâșiat munții și a sfărâmat stâncile înaintea Tatălui nostru, dar el nu era în vânt. După vânt a venit un cutremur, dar el nu era în cutremur.

¹²După cutremur a venit un foc, dar Tatăl nostru nu era în foc. După foc a venit sunetul unei șoapte blânde.

¹³Auzind-o, Ilie și-a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la intrarea peșterii. Un glas a venit la el: „Ce faci tu aici, Ilie?”

¹⁴El a răspuns: „Am fost plin de râvnă pentru Tatăl oștirilor cerești. Poporul lui Israel a părăsit legământul tău, ți-a dărâmat altarele și i-a ucis cu sabia pe profeții tăi. Am rămas numai eu, iar acum îmi caută viața ca să mi-o ia.”

¹⁵Tatăl nostru i-a zis: „Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, spre pustia Damascului. Acolo să-l ungi pe Hazael ca împărat peste Aram. ¹⁶Să-l ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca împărat peste Israel, iar pe Elisei, fiul lui Șafat, din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău. ¹⁷Pe cel care va scăpa de sabia lui Hazael îl va ucide Iehu, iar pe cel care va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide Elisei. ¹⁸Totuși voi lăsa în Israel șapte mii — fiecare genunchi care nu s-a plecat înaintea lui Baal și fiecare gură care nu l-a sărutat.”

Tatăl îl cheamă pe Elisei

¹⁹Așa că Ilie a plecat și l-a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând cu douăsprezece perechi de boi; el însuși mâna perechea a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat și și-a aruncat mantaua peste el. ²⁰Elisei a lăsat boii, a alergat după Ilie și a zis: „Lasă-mă să-mi sărut de rămas-bun tatăl și mama, apoi te voi urma.” „Întoarce-te”, a răspuns Ilie. „Ce ți-am făcut?”

²¹Așa că Elisei s-a întors, a luat perechea de boi și i-a înjunghiat. A folosit uneltele de arat drept lemne, a fiert carnea și a dat-o oamenilor, iar ei au mâncat. Apoi l-a urmat pe Ilie și i-a slujit.