1 Împărați 17

17 ¹Ilie tișbitul, din Tișbe, în Galaad, i-a zis lui Ahab: „Viu este Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că în acești ani nu va cădea nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu.”

²Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la Ilie:

³„Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te la pârâul Cherit, la răsărit de Iordan. ⁴Vei bea din pârâu, iar corbilor le-am poruncit să te hrănească acolo.”

⁵Așa că s-a dus și a făcut cum i-a spus Tatăl nostru; s-a dus și a rămas la pârâul Cherit, la răsărit de Iordan. ⁶Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea din pârâu. ⁷După o vreme, pârâul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.

Tatăl poartă de grijă printr-o văduvă

⁸Atunci cuvântul Tatălui nostru a venit la el:

⁹„Ridică-te, du-te la Sarepta, lângă Sidon, și rămâi acolo. Am poruncit unei văduve de acolo să te hrănească.”

¹⁰Așa că s-a dus la Sarepta. La poarta cetății, o văduvă strângea vreascuri. A strigat-o și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau.” ¹¹În timp ce se ducea să aducă apă, a strigat-o: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine.”

¹²Ea a zis: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am pâine, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un urcior. Iată, strâng câteva vreascuri, ca să intru și să pregătesc aceasta pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm, apoi să murim.”

¹³Ilie i-a zis: „Nu te teme. Du-te și fă cum ai spus. Dar mai întâi fă-mi din ea o turtă mică și adu-mi-o; apoi fă și pentru tine și pentru fiul tău.”

¹⁴Căci așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu se va termina, nici untdelemnul din urcior nu va scădea, până în ziua când Tatăl nostru va da ploaie pe fața pământului.”

¹⁵S-a dus și a făcut cum i-a spus Ilie, și au mâncat ea, el și casa ei multe zile. ¹⁶Făina din vas nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu a secat, după cuvântul pe care Tatăl nostru îl spusese prin Ilie.

¹⁷După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Boala lui a fost atât de grea, încât n-a mai rămas suflare în el. ¹⁸Ea i-a zis lui Ilie: „Ce am eu de-a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi amintești vinovăția și să-mi omori fiul?”

¹⁹„Dă-mi-l pe fiul tău”, i-a zis el. Apoi l-a luat din brațele ei, l-a dus sus, în odaia lui, și l-a culcat în patul său. ²⁰A strigat către Tatăl nostru: „Tatăl meu, oare ai adus nenorocire chiar și peste văduva la care locuiesc, omorându-i fiul?” ²¹S-a întins de trei ori peste copil și a strigat către Tatăl nostru: „Tatăl meu, fă să se întoarcă în el viața acestui copil.”

²²Tatăl nostru a ascultat strigătul lui Ilie, și viața copilului s-a întors în el, și a trăit. ^a a v22 Aceasta este prima dată în Scriptură când cineva este înviat din morți — descoperindu-L pe Tatăl nostru ca dătătorul și cel care redă viața și arătând mai dinainte spre învierea care vine pe deplin prin Isus. ²³Ilie a luat copilul, l-a coborât din odaia de sus în casă și l-a dat mamei lui. „Iată”, a zis Ilie, „fiul tău este viu.”

²⁴Femeia i-a zis lui Ilie: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și că este adevărat cuvântul lui Dumnezeu în gura ta.”