Psalmii 78

78 ¹Ascultă, poporul meu, învățătura mea; pleacă-ți urechea la cuvintele gurii mele.

²Îmi voi deschide gura în pilde; voi revărsa taine din vremurile de demult, ^a a v2 Matei ne spune că acest lucru s-a împlinit atunci când Isus a învățat în pilde, descoperind ceea ce fusese ascuns de la întemeierea lumii. ³lucruri pe care le-am auzit și le-am cunoscut, pe care ni le-au istorisit părinții noștri. ⁴Nu le vom ascunde de copiii lor, ci vom istorisi generației următoare laudele Tatălui nostru, puterea lui și minunile pe care le-a făcut. ⁵El a așezat o mărturie în Iacov și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri s-o învețe pe copiii lor, ⁶ca generația următoare să le cunoască, copiii care se vor naște, și să se ridice să le istorisească copiilor lor, ⁷ca să-și pună nădejdea în Tatăl nostru și să nu uite lucrările lui, ci să păzească poruncile lui, ⁸și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație a cărei inimă nu era statornică, al cărei duh nu era credincios Tatălui nostru.

⁹Fiii lui Efraim, înarmați și purtând arcul, au dat înapoi în ziua luptei. ¹⁰N-au păzit legământul Tatălui nostru și n-au vrut să umble după legea lui. ¹¹Au uitat ce făcuse el, minunile pe care li le arătase. ¹²Înaintea ochilor părinților lor a făcut minuni, în țara Egiptului, în ținutul Țoan. ^b b v12 Țoan era o veche cetate regală din delta Nilului, în Egipt, numită și Tanis. ¹³A despărțit marea și i-a trecut prin ea; a făcut apele să stea ca un zid. ¹⁴I-a călăuzit ziua cu un nor și toată noaptea cu o lumină de foc. ¹⁵A despicat stânci în pustiu și le-a dat să bea din belșug, ca din adâncuri. ¹⁶A făcut să țâșnească izvoare din stâncă și a făcut să curgă apa ca râurile.

¹⁷Dar ei au păcătuit și mai departe împotriva lui, răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt, Tatăl nostru, în pământul uscat. ¹⁸L-au ispitit pe Tatăl nostru în inima lor, cerând mâncarea pe care o pofteau. ¹⁹Au vorbit împotriva Tatălui nostru, zicând: „Oare poate Dumnezeu să întindă o masă în pustiu? ²⁰Iată, a lovit stânca și a țâșnit apă, și au dat pe dinafară pâraie. Dar poate el oare să dea și pâine sau să facă rost de carne pentru poporul lui?” ²¹De aceea, când a auzit Tatăl nostru, s-a mâniat foarte tare; un foc s-a aprins împotriva lui Iacov, și mânia lui s-a ridicat împotriva lui Israel, ²²pentru că n-au crezut în Tatăl nostru și nu s-au încrezut în mântuirea lui. ²³Totuși el a poruncit norilor de sus și a deschis porțile cerului; ²⁴a plouat peste ei mană ca s-o mănânce și le-a dat grâul cerului. ²⁵Oamenii au mâncat pâinea îngerilor; le-a trimis hrană din belșug. ²⁶A pornit în ceruri vântul de răsărit și a adus prin puterea lui vântul de miazăzi. ²⁷A plouat peste ei carne ca pulberea, păsări înaripate ca nisipul mării; ²⁸le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. ²⁹Au mâncat și s-au săturat, căci le-a dat ce pofteau. ³⁰Dar, înainte să-și fi stâmpărat pofta, pe când mâncarea le era încă în gură, ³¹mânia Tatălui nostru s-a ridicat împotriva lor; el i-a ucis pe cei mai voinici dintre ei și i-a doborât pe tinerii lui Israel.

³²Cu toate acestea, au păcătuit mai departe; în ciuda minunilor lui, n-au crezut. ³³De aceea le-a curmat zilele în deșertăciune și anii în groază năprasnică. ³⁴Când îi ucidea, îl căutau; se întorceau și-l căutau cu stăruință pe Tatăl nostru. ³⁵Își aduceau aminte că Tatăl nostru era stânca lor, Cel Preaînalt, răscumpărătorul lor. ³⁶Dar îl lingușeau cu gura lor și-l mințeau cu limba lor; ³⁷inima lor nu era statornică față de el și nu erau credincioși legământului lui. ³⁸Totuși el, plin de îndurare, le-a ispășit nelegiuirea și nu i-a nimicit. De multe ori și-a înfrânat mânia și nu și-a dezlănțuit toată urgia. ³⁹Și-a adus aminte că ei nu erau decât carne, o suflare trecătoare, care nu se mai întoarce.

⁴⁰De câte ori s-au răzvrătit împotriva lui în pustiu și l-au mâhnit în pustietate! ⁴¹Din nou și din nou l-au ispitit pe Tatăl nostru și l-au întărâtat pe Sfântul lui Israel. ⁴²Nu și-au adus aminte de puterea lui, de ziua când i-a răscumpărat din mâna asupritorului, ⁴³când și-a arătat semnele în Egipt, minunile în ținutul Țoan. ⁴⁴Le-a prefăcut râurile în sânge și n-au mai putut bea din pâraiele lor. ⁴⁵A trimis roiuri de muște care i-au mâncat și broaște care i-au pustiit. ⁴⁶A dat rodul lor omizii și secerișul lor lăcustei. ⁴⁷Le-a nimicit viile cu grindină și sicomorii cu chiciură. ⁴⁸Le-a dat vitele pradă grindinei, turmele, trăsnetelor. ⁴⁹A dezlănțuit împotriva lor aprinderea mâniei lui — urgie, indignare și necaz — o ceată de îngeri nimicitori. ⁵⁰A netezit o cale mâniei lui; nu le-a cruțat sufletul de la moarte, ci le-a dat viața pradă ciumei. ⁵¹A lovit pe toți întâii născuți ai Egiptului, pârga puterii lor în corturile lui Ham. ^c c v51 Corturile lui Ham: un nume poetic pentru Egipt; Ham era fiul lui Noe și strămoșul egiptenilor. ⁵²Dar și-a scos poporul ca pe niște oi și i-a călăuzit prin pustiu ca pe o turmă. ⁵³I-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, dar pe vrăjmașii lor i-a înghițit marea. ⁵⁴I-a adus la hotarul lui cel sfânt, la muntele pe care îl câștigase dreapta lui. ⁵⁵A izgonit neamuri dinaintea lor, le-a împărțit moștenirea cu funia de măsurat și a așezat semințiile lui Israel în corturile lor.

⁵⁶Totuși l-au ispitit și s-au răzvrătit împotriva Tatălui nostru, Cel Preaînalt, și n-au păzit orânduirile lui. ⁵⁷S-au abătut și au fost necredincioși ca părinții lor; s-au întors ca un arc înșelător. ⁵⁸L-au mâniat cu înălțimile lor și i-au stârnit gelozia cu idolii lor. ^d d v58 Înălțimile: altare de pe vârfuri de deal unde Israel se închina la dumnezei străini, oprite de legea lui Dumnezeu. ⁵⁹Când a auzit Tatăl nostru, s-a mâniat foarte tare și l-a lepădat cu totul pe Israel. ⁶⁰A părăsit locașul din Șilo, cortul în care locuise printre oameni. ⁶¹Și-a dat tăria în robie, slava în mâinile vrăjmașului. ⁶²Și-a dat poporul pradă sabiei și s-a mâniat pe moștenirea lui. ⁶³Focul i-a mistuit pe tinerii lor, iar fecioarele lor n-au mai avut cântec de nuntă. ⁶⁴Preoții lor au căzut de sabie, iar văduvele lor n-au putut să-i plângă.

⁶⁵Atunci Tatăl stăpânitor s-a trezit ca din somn, ca un viteaz trezit din aburii vinului. ⁶⁶I-a bătut pe vrăjmașii lui și i-a dat de rușine pe vecie. ⁶⁷A lepădat cortul lui Iosif și n-a ales seminția lui Efraim; ⁶⁸ci a ales seminția lui Iuda, muntele Sion, pe care l-a iubit. ⁶⁹Și-a zidit locașul sfânt ca înălțimile cerului, ca pământul pe care l-a întemeiat pe vecie. ⁷⁰L-a ales pe David, slujitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor; ⁷¹de la oile care alăptau l-a adus ca să pască pe Iacov, poporul lui, pe Israel, moștenirea lui. ⁷²Și el i-a păstorit cu inimă neprihănită și i-a călăuzit cu mâini iscusite. ^e e v72 David, păstorul-rege, arată înainte spre Isus, fiul lui David și bunul păstor, care își călăuzește poporul cu o inimă credincioasă.