Psalmii 79

79 ¹Tatăl nostru, neamurile au năvălit în moștenirea ta; au pângărit templul tău cel sfânt; au prefăcut Ierusalimul în ruine.

²Au dat trupurile moarte ale slujitorilor tăi ca hrană păsărilor cerului, carnea credincioșilor tăi fiarelor pământului. ³Le-au vărsat sângele ca apa de jur împrejurul Ierusalimului și nu era nimeni să-i îngroape. ⁴Am ajuns de ocară pentru vecinii noștri, de râs și de batjocură pentru cei din jurul nostru.

⁵Până când, Tată? Te vei mânia pentru totdeauna? Va arde gelozia ta ca focul? ⁶Varsă-ți mânia peste neamurile care nu te cunosc și peste împărățiile care nu cheamă numele tău. ⁷Căci l-au mâncat pe Iacov și i-au pustiit țara. ⁸Nu ține împotriva noastră păcatele strămoșilor noștri; să vină degrabă îndurarea ta cea duioasă să ne întâmpine, căci am ajuns foarte jos.

⁹Ajută-ne, Tatăl nostru care ne mântuiești, pentru slava numelui tău; izbăvește-ne și acoperă păcatele noastre, de dragul numelui tău. ¹⁰De ce să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Sub ochii noștri să se facă cunoscut printre neamuri că tu faci dreptate pentru sângele vărsat al slujitorilor tăi. ¹¹Să ajungă înaintea ta geamătul celui întemnițat; după mărimea brațului tău, păstrează-i pe cei osândiți la moarte.

¹²Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori în sânul lor ocara cu care te-au ocărât, Stăpâne Tată. ¹³Atunci noi, poporul tău, oile pășunii tale, îți vom mulțumi pentru totdeauna; din neam în neam vom vesti lauda ta.