Păstorul lui Israel, strălucește
Către mai-marele cântăreților. Se cântă ca „Crinii”. O mărturie a lui Asaf. Un psalm.
O vie a fost adusă din Egipt, sădită și crescută până când umbra ei a acoperit munții — iar acum zidurile ei sunt dărâmate și trecătorii îi culeg rodul. De trei ori se înalță același refren: Tată al nostru, ridică-ne iarăși, fă să lumineze fața ta, și vom fi mântuiți.
80 1Ascultă, Păstorul lui Israel — Tatăl nostru — tu care îl conduci pe Iosif ca pe o turmă; tu care tronezi pe heruvimi, strălucește. 2Înaintea lui Efraim, a lui Beniamin și a lui Manase, trezește-ți puterea; vino să ne mântuiești! 3Ridică-ne iarăși, Tatăl nostru; fă să strălucească fața ta, ca să fim mântuiți. 4O, Tată al oștirilor cerești, până când vei mocni de mânie împotriva rugăciunilor poporului tău? 5I-ai hrănit cu pâinea lacrimilor; i-ai adăpat cu lacrimi din plin. 6Ne faci o pricină de ceartă pentru vecinii noștri, iar vrăjmașii noștri își bat joc de noi între ei. 7Ridică-ne iarăși, Tată al oștirilor cerești; fă să strălucească fața ta, ca să fim mântuiți. 8Ai adus o vie din Egipt; ai izgonit neamurile și ai sădit-o. a a v8 Via pe care Tatăl nostru a scos-o din Egipt este Israel; mai târziu, Isus se numește pe sine „vița cea adevărată” — Cel credincios în care poporul Tatălui aduce în sfârșit rod. 9Ai curățat pământul înaintea ei; ea a prins rădăcini adânci și a umplut țara. 10Munții au fost acoperiți de umbra ei, cedrii cei puternici, de ramurile ei. 11Și-a întins mlădițele până la mare și lăstarii până la Râu. b b v11 Râul: Eufratul, marele fluviu care marca hotarul de nord-est al lui Israel. 12Pentru ce i-ai dărâmat zidurile, așa că toți cei ce trec pe drum îi culeg rodul? 13Mistrețul din pădure o pustiește, și toate fiarele câmpului se hrănesc din ea. 14Întoarce-te, Tată al oștirilor cerești! Privește din ceruri și vezi; ai grijă de via aceasta, 15butucul pe care l-a sădit dreapta ta, și fiul pe care ți l-ai crescut puternic pentru tine. 16Este arsă cu foc, este tăiată; ei pier la mustrarea feței tale. 17Mâna ta să fie peste omul dreptei tale, peste fiul omului pe care ți l-ai crescut puternic pentru tine. c c v17 Israel s-a rugat ca „fiul omului” de la dreapta Tatălui nostru să fie ridicat; Isus își ia chiar acest titlu și stă la dreapta Tatălui — adevăratul Fiu în care rugăciunea își primește răspunsul. 18Atunci nu ne vom mai depărta de tine; dă-ne viață, și vom chema numele tău. 19Ridică-ne iarăși, Tatăl oștirilor cerești; fă să strălucească fața ta, ca să fim mântuiți.
