Leviticul 13

13 ¹Tatăl nostru le-a vorbit lui Moise și lui Aaron, zicând:

²„Când cineva are o umflătură, o erupție sau o pată lucioasă pe piele care se preface într-o boală de piele, să fie adus la preotul Aaron sau la unul dintre fiii săi preoți. ^a a v2 Afecțiunea pielii descrisă aici nu este boala modernă numită lepră (boala lui Hansen); ea cuprinde o gamă de afecțiuni care se întind pe piele, pe țesături și pe suprafețe și care făceau o persoană necurată din punct de vedere ceremonial. ³Preotul cercetează semnul de pe piele. Dacă părul din el s-a făcut alb și pare mai adânc decât pielea, este o boală de piele care întinează; preotul îl cercetează și îl declară necurat. ⁴Dar dacă pata lucioasă de pe pielea lui este albă, nu mai adâncă decât pielea, și părul din ea nu s-a făcut alb, preotul să îl închidă pe om șapte zile. ⁵În ziua a șaptea preotul îl cercetează; dacă semnul nu s-a schimbat și nu s-a întins pe piele, îl mai închide încă șapte zile. ⁶În ziua a șaptea preotul îl cercetează din nou. Dacă rana a pălit și nu s-a întins pe piele, îl declară curat — este doar o erupție. Omul își spală hainele și este curat. ⁷Dar dacă erupția se întinde pe pielea lui după ce s-a arătat preotului pentru curățire, să se arate din nou preotului. ⁸Preotul îl cercetează: dacă erupția s-a întins pe piele, îl declară necurat — este o boală de piele.

⁹„Când pe cineva apare o boală de piele care întinează, să fie adus la preot. ¹⁰Preotul îl cercetează: dacă o umflătură albă de pe piele a făcut părul alb, cu carne vie în ea. ¹¹Este o boală de piele cronică; preotul îl va declara necurat. Să nu îl închidă, fiindcă este necurat.

¹²„Dar dacă boala izbucnește și îi acoperă toată pielea, din cap până în picioare, oriunde se uită preotul, ¹³preotul îl cercetează; dacă boala îi acoperă tot trupul, îl declară curat — fiindcă totul s-a făcut alb, este curat. ¹⁴Dar în ziua când apare carne vie pe el, să fie necurat. ¹⁵Preotul vede carnea vie și îl declară necurat; carnea vie este necurată — este o boală de piele. ¹⁶Dar dacă carnea vie se schimbă și se face albă, să vină la preot. ¹⁷Preotul îl cercetează; dacă semnul s-a făcut alb, îl declară curat — este curat.

¹⁸„Când cineva are o bubă pe piele și ea se vindecă, ¹⁹dacă pe locul bubei se formează o umflătură albă sau o pată lucioasă alb-roșiatică, să fie arătată preotului. ²⁰Preotul o cercetează; dacă pare mai jos decât pielea și părul s-a făcut alb, îl declară necurat — o boală de piele a izbucnit în bubă. ²¹Dar dacă preotul nu vede în ea păr alb, nu este mai jos decât pielea și a pălit, să îl închidă șapte zile. ²²Dacă se întinde mai departe pe piele, preotul îl declară necurat; este bolnav. ²³Dar dacă pata lucioasă rămâne pe loc și nu s-a întins, este cicatricea bubei, și preotul să îl declare curat.

²⁴„Sau când pielea are o arsură de foc, și carnea vie a arsurii se face o pată lucioasă alb-roșiatică sau albă, ²⁵preotul o cercetează: dacă părul din pata lucioasă s-a făcut alb și pare mai adânc decât pielea, este o boală de piele izbucnită în arsură — îl declară necurat; este o boală de piele. ²⁶Dacă preotul o cercetează și nu găsește păr alb în pata lucioasă, și nu este mai adâncă decât pielea, ci a pălit, să îl închidă șapte zile. ²⁷În ziua a șaptea preotul îl cercetează. Dacă s-a întins pe piele, preotul îl declară necurat — o boală de piele care întinează. ²⁸Dar dacă pata lucioasă rămâne pe loc, nu s-a întins pe piele și a pălit, este umflătura arsurii; preotul să îl declare curat — este doar cicatricea arsurii.

²⁹„Când un bărbat sau o femeie are un semn pe cap sau în barbă, ³⁰preotul cercetează semnul; dacă este mai adânc decât pielea, cu păr gălbui și subțire, îl declară necurat — este o râie, o boală de piele a capului sau a bărbii. ³¹Dar dacă preotul cercetează semnul râiei și nu pare mai adânc decât pielea și nu are păr negru în el, preotul să îl închidă pe om șapte zile. ³²În ziua a șaptea preotul cercetează semnul: dacă râia nu s-a întins, nu are păr gălbui și nu pare mai adâncă decât pielea. ³³Omul să se radă, dar nu locul rănit; preotul îl mai închide încă șapte zile. ³⁴În ziua a șaptea preotul cercetează râia. Dacă nu s-a întins pe piele și nu pare mai adâncă decât pielea, preotul îl declară curat. Omul își spală hainele și este curat. ³⁵Dar dacă râia se întinde mai departe pe piele după curățirea lui, ³⁶preotul îl cercetează; dacă râia s-a întins pe piele, preotul nu mai trebuie să caute păr gălbui — omul este necurat. ³⁷Dar dacă preotul o vede neschimbată, cu păr negru crescut în ea, s-a vindecat; este curat — preotul îl declară curat.

³⁸„Când un bărbat sau o femeie are pete lucioase albe pe piele, ³⁹preotul le cercetează; dacă petele lucioase de pe piele sunt de un alb spălăcit, este o erupție nevătămătoare care a izbucnit pe piele; este curat.

⁴⁰„Când un om își pierde părul de pe cap, este chel, dar este curat. ⁴¹Dacă îi cade părul din partea din față a capului, fruntea îi este cheală, dar este curat. ⁴²Dar dacă pe creștetul chel sau pe frunte are o rană alb-roșiatică, este o boală de piele care izbucnește pe creștetul chel sau pe fruntea lui. ⁴³Preotul îl cercetează; dacă pe creștetul chel sau pe frunte are o umflătură alb-roșiatică, asemenea unei boli de piele de pe pielea trupului. ⁴⁴Un om cu o boală de piele este necurat; preotul să îl declare necurat, semnul lui fiind pe cap.

⁴⁵„Oricine are boala de piele să poarte haine rupte, să-și lase părul despletit, să-și acopere buza de sus și să strige: «Necurat, necurat!» ^b b v45 Acoperirea buzei de sus era un semn străvechi de jale și de despărțire de comunitate. ⁴⁶Câtă vreme rămâne semnul, este necurat — necurat; să locuiască singur, în afara taberei.

Mucegaiul în haine

⁴⁷„Când o haină are în ea un semn de mucegai, fie o haină de lână, fie una de in, ⁴⁸în țesătura de in sau de lână, țesută sau împletită, ori în piele sau în orice lucru de piele, ⁴⁹dacă un semn de pe haină, piele, urzeală sau bătătură, ori de pe orice lucru de piele, este verzui sau roșiatic, este mucegai și trebuie arătat preotului. ⁵⁰Preotul să cerceteze semnul și să închidă lucrul atins șapte zile. ⁵¹În ziua a șaptea cercetează semnul. Dacă s-a întins în haină, în urzeală sau bătătură, ori în piele sau în orice lucru făcut din piele, este un mucegai distrugător — necurat. ⁵²Să se ardă haina — urzeala sau bătătura, lâna sau inul — ori orice lucru de piele care are semnul, fiindcă este un mucegai distrugător; să fie ars în foc.

⁵³„Dar dacă preotul îl cercetează și rana nu s-a întins în haină, nici în urzeală, nici în bătătură, nici în vreun lucru de piele, ⁵⁴preotul va porunci să fie spălat lucrul însemnat și să fie închis încă șapte zile. ⁵⁵După ce țesătura atinsă este spălată, preotul o cercetează. Dacă înfățișarea semnului nu s-a schimbat, deși nu s-a întins, este necurat. Să fie ars în foc — este o pată care roade, pe față sau pe dos. ⁵⁶Dacă preotul vede că semnul a pălit după spălare, să îl rupă din haină, din piele ori din materialul țesut sau împletit. ⁵⁷Dacă reapare în haină, în ce este țesut sau împletit, ori în orice piele, se întinde; să fie ars în foc ce are semnul. ⁵⁸Dar dacă semnul dispare din haina, urzeala, bătătura sau lucrul de piele pe care l-ai spălat, să fie spălat din nou — este curat.

⁵⁹„Aceasta este legea pentru un semn de mucegai pe o haină de lână sau de in, pe urzeală sau bătătură, ori pe orice lucru de piele — ca să fie declarat curat sau necurat.”