Ieremia 44

44 ¹Cuvântul spus lui Ieremia despre toți iudeii care locuiau în țara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Memfis și în ținutul Patros:

²Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Ați văzut toată nenorocirea pe care am adus-o asupra Ierusalimului și asupra fiecărei cetăți a lui Iuda. Astăzi sunt niște ruine și nimeni nu mai locuiește în ele, ³din pricina răutății pe care au săvârșit-o ca să mă mânie — aducând jertfe, slujind altor dumnezei pe care nici ei, nici voi, nici strămoșii voștri nu îi cunoșteați. ⁴Totuși vi i-am trimis pe toți slujitorii mei, prorocii, fără încetare, zicând: „Nu faceți acest lucru urâcios pe care îl urăsc!” ⁵Dar ei n-au ascultat și nici nu s-au întors de la răutatea lor, de la arderea de tămâie altor dumnezei. ⁶De aceea mânia și urgia mea s-au revărsat și au ars în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului, care au ajuns o pustietate și o ruină, cum sunt astăzi.

⁷Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Pentru ce vă faceți un rău atât de mare, nimicind din Iuda bărbat și femeie, copil și prunc, fără să vă mai rămână vreo rămășiță?

⁸„Mă mâniați cu lucrarea mâinilor voastre, aducând jertfe altor dumnezei în țara Egiptului, unde ați venit să locuiți — ca să vă nimiciți singuri și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară între toate neamurile pământului. ⁹Ați uitat oare relele strămoșilor voștri, ale împăraților lui Iuda și ale soțiilor lor, relele voastre și ale soțiilor voastre, săvârșite în țara lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului? ¹⁰Până în ziua de azi nu s-au smerit, nu s-au temut și n-au urmat legea mea și rânduielile mele, pe care le-am pus înaintea voastră și înaintea strămoșilor voștri.”

¹¹De aceea așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel: Îmi întorc fața împotriva voastră spre nenorocire, ca să nimicesc tot Iuda. ¹²„Voi lua rămășița lui Iuda, cei ce și-au pus în gând să plece să locuiască în țara Egiptului: toți vor pieri, vor cădea acolo de sabie și de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor muri de sabie și de foamete și vor ajunge o pricină de blestem, de groază, de ocară și de batjocură. ¹³Îi voi pedepsi pe cei ce locuiesc în țara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul — cu sabie, cu foamete și cu ciumă. ¹⁴Nimeni din rămășița lui Iuda, care a venit să locuiască în țara Egiptului, nu va scăpa și nu va supraviețui ca să se întoarcă în țara lui Iuda, unde doresc atât de mult să locuiască din nou — nu se vor întoarce decât câțiva fugari.”

¹⁵Atunci toți bărbații care știau că soțiile lor aduceau jertfe altor dumnezei, toate femeile care stăteau acolo — o mare mulțime — și tot poporul care locuia în Egipt, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia: ¹⁶„Cât despre cuvântul pe care ni l-ai spus în numele Tatălui nostru, nu te vom asculta. ¹⁷Nu — ci vom face negreșit tot ce am făgăduit: vom aduce jertfe împărătesei cerului și îi vom turna jertfe de băutură, cum am făcut și noi, și strămoșii noștri, și împărații noștri, și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pâine din belșug, o duceam bine și nu vedeam nicio nenorocire. ^a a v17 Împărăteasa cerului era o zeiță a fertilității, foarte răspândită în vechiul Orient Apropiat, probabil Astarteea sau Iștar, larg venerată în Iuda. ¹⁸Dar de când am încetat să ardem tămâie și să turnăm jertfe de băutură împărătesei cerului, am dus lipsă de toate și am fost mistuiți de sabie și de foamete.”

¹⁹Iar femeile au adăugat: „Când aduceam jertfe împărătesei cerului și îi turnam jertfe de băutură, oare fără știrea soților noștri îi făceam turte după chipul ei și îi turnam jertfe de băutură?”

²⁰Atunci Ieremia a zis întregului popor, bărbaților și femeilor care îi răspunseseră astfel: ²¹„Oare jertfele pe care le-ați ars în cetățile lui Iuda și pe ulițele Ierusalimului — voi, părinții voștri, împărații voștri, căpeteniile voastre și poporul țării — nu și le-a adus aminte Tatăl nostru? Nu i-au venit ele în minte? ²²Tatăl nostru n-a mai putut răbda faptele voastre rele și lucrurile voastre urâcioase; de aceea țara voastră a ajuns o ruină, o groază, o pricină de blestem, fără locuitori, cum este astăzi. ²³Pentru că ați ars jertfe și ați păcătuit împotriva Tatălui nostru și n-ați ascultat de glasul lui, nici n-ați umblat în legea lui, în rânduielile lui și în mărturiile lui, de aceea v-a lovit nenorocirea aceasta, cum este astăzi.”

²⁴Ieremia a zis întregului popor și tuturor femeilor: „Ascultați cuvântul Tatălui nostru, voi, tot Iuda din țara Egiptului.

²⁵Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești, Dumnezeul lui Israel: voi și soțiile voastre ați grăit cu gura voastră și ați împlinit cu mâinile voastre, zicând: «Ne vom ține negreșit jurămintele pe care le-am făcut — vom arde tămâie împărătesei cerului și îi vom turna jertfe de băutură.» Țineți-vă dar jurămintele! Împliniți-le!”

²⁶„Ascultați cuvântul Tatălui nostru, tot Iuda care locuiește în țara Egiptului: Iată, am jurat pe numele meu cel mare, zice el, că niciun om din Iuda din toată țara Egiptului nu va mai chema numele meu, zicând: «Viu este Tatăl Suveran». ²⁷Iată, veghez asupra lor spre rău, nu spre bine. Toți oamenii lui Iuda care sunt în țara Egiptului vor muri de sabie și de foamete, până vor pieri cu totul. ²⁸Doar câțiva, care vor scăpa de sabie, se vor întoarce din țara Egiptului în țara lui Iuda; și atunci toată rămășița lui Iuda, care s-a dus în Egipt ca să locuiască acolo, va ști al cui cuvânt se va împlini — al meu sau al lor.”

²⁹Și acesta este semnul pentru voi, zice Tatăl nostru: vă voi pedepsi în locul acesta, ca să știți că vorbele mele împotriva voastră se vor împlini negreșit — spre nenorocire. ³⁰Așa vorbește Tatăl nostru: „Îl dau pe Faraonul Hofra, împăratul Egiptului, în mâinile vrăjmașilor lui care îi vor moartea, așa cum l-am dat pe Zedechia, împăratul lui Iuda, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, vrăjmașul lui care îi voia moartea.”