Faptele apostolilor 17

17 ¹După ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. ²Pavel, după obiceiul său, a intrat la ei și, timp de trei sabate, a vorbit cu ei din Scripturi. ³Le deschidea și le lămurea Scripturile, arătând că Hristosul trebuia să sufere și să învie din morți, și a zis: „Acest Isus, pe care vi-L vestesc, este Hristosul.” ⁴Unii dintre ei au fost convinși și li s-au alăturat lui Pavel și lui Sila, împreună cu o mare mulțime de greci evlavioși și cu nu puține femei de seamă. ⁵Dar iudeii, cuprinși de invidie, au adunat niște oameni răi din piață, au făcut gloată și au stârnit tulburare în cetate. Au năvălit în casa lui Iason, căutând să-i scoată afară, la mulțime. ⁶Negăsindu-i, i-au târât pe Iason și pe câțiva frați înaintea dregătorilor cetății, strigând: „Oamenii aceștia, care au întors lumea cu susul în jos, au venit și aici, ⁷iar Iason i-a primit. Toți aceștia lucrează împotriva hotărârilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Isus. ⁸Și au tulburat mulțimea și pe dregătorii cetății care au auzit aceste lucruri.” ⁹Dar, după ce au luat garanție de la Iason și de la ceilalți, le-au dat drumul.

Bereenii cercetează Scripturile

¹⁰Frații i-au trimis îndată, pe timpul nopții, pe Pavel și pe Sila la Bereea; când au ajuns, s-au dus la sinagoga iudeilor. ¹¹Iudeii aceștia aveau o inimă mai deschisă decât cei din Tesalonic: au primit cuvântul cu toată râvna și cercetau Scriptura în fiecare zi, ca să vadă dacă aceste lucruri erau așa. ¹²Astfel, mulți dintre ei au crezut, împreună cu multe femei grecoaice de seamă și cu mulți bărbați. ¹³Când iudeii din Tesalonic au aflat că Pavel vestea Cuvântul Tatălui nostru și în Bereea, au venit și acolo, ca să ațâțe și să tulbure mulțimile. ¹⁴Atunci frații l-au trimis îndată pe Pavel înspre mare, dar Sila și Timotei au rămas acolo. ¹⁵Cei care îl însoțeau pe Pavel l-au dus până la Atena, apoi au plecat cu porunca pentru Sila și Timotei să vină la el cât mai curând.

Pavel ajunge la Atena

¹⁶În timp ce Pavel îi aștepta la Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut cetatea plină de idoli. ¹⁷De aceea, stătea de vorbă în sinagogă cu iudeii și cu cei ce se temeau de Dumnezeu, iar în fiecare zi, în piață, cu oricine se afla acolo. ¹⁸Unii dintre filozofii epicurieni și stoici au început și ei să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună flecarul acesta?” Alții ziceau: „Pare să vestească niște dumnezei străini” — fiindcă le vestea vestea bună despre Isus și despre înviere.

¹⁹L-au luat și l-au dus la Areopag, zicând: „Putem să aflăm care este această învățătură nouă pe care o prezinți? ^a a v19 Areopagul, sau „Dealul lui Marte”, era colina stâncoasă din Atena unde se întrunea sfatul cetății ca să cântărească idei și învățături noi. ²⁰Căci tu ne aduci la urechi niște lucruri ciudate, așa că vrem să știm ce înseamnă ele.” ²¹Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.

²²Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Atenienilor, văd că în toate privințele sunteți nespus de religioși. ²³Căci, pe când treceam și priveam la lucrurile voastre sfinte, am găsit și un altar pe care era scris: «Unui dumnezeu necunoscut.» Ei bine, ceea ce voi vă închinați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu. ²⁴Tatăl nostru, care a făcut lumea și tot ce este în ea, fiind Stăpânul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, ^b b v24 Pavel le spune atenienilor păgâni că „dumnezeul necunoscut” căruia i se închină este, în adevăr, Tatăl nostru — Creatorul tuturor lucrurilor, care nu poate fi găzduit în niciun templu. ²⁵nici nu este slujit de mâini omenești, ca și cum ar avea nevoie de ceva — el însuși dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile. ²⁶Dintr-un singur om a făcut ca toate neamurile oamenilor să locuiască pe toată fața pământului, hotărând vremurile rânduite și hotarele locuințelor lor, ²⁷ca să-l caute pe Tatăl nostru și poate să întindă mâna după el și să-l găsească, măcar că nu este departe de niciunul dintre noi, ²⁸căci «în el trăim, ne mișcăm și suntem», cum au spus chiar unii dintre poeții voștri: «Suntem și noi din neamul lui.» ²⁹Așadar, fiind copii ai Tatălui nostru, nu trebuie să ne închipuim că Dumnezeirea este asemenea aurului, argintului sau pietrei — un chip plăsmuit de iscusința și de închipuirea omului. ³⁰Vremurile de neștiință, Tatăl nostru nu le-a luat în seamă, dar acum poruncește tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască. ³¹Căci a rânduit o zi în care va judeca lumea cu dreptate, printr-un om pe care l-a ales — și a dat tuturor dovadă despre aceasta înviindu-l dintre cei morți.” ^c c v31 Omul pe care Tatăl nostru l-a ales ca să judece lumea este Isus; dovada pe care Tatăl o dă tuturor este că L-a înviat pe Isus dintre cei morți.

³²Când au auzit de învierea morților, unii și-au bătut joc, iar alții au zis: „Te vom asculta și altă dată despre aceasta.” ³³Astfel, Pavel a ieșit din mijlocul lor. ³⁴Dar câțiva bărbați i s-au alăturat și au crezut, printre care Dionisie Areopagitul, o femeie cu numele Damaris și alții.