Faptele apostolilor 16

16 ¹Pavel a ajuns la Derbe și la Listra. Acolo era un ucenic numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase, dar tatăl său era grec. ²Era bine văzut de frații din Listra și din Iconia. ³Pavel a vrut să-l ia cu el în călătorie, așa că l-a luat și l-a circumcis, din pricina iudeilor din locurile acelea, căci toți știau că tatăl său era grec. ⁴Trecând prin cetăți, le încredințau hotărârile luate de apostolii și de bătrânii din Ierusalim, ca să le păzească. ⁵Astfel, bisericile se întăreau în credință și creșteau la număr zi de zi.

Tatăl nostru îi cheamă în Macedonia

⁶Au străbătut ținutul Frigiei și al Galatiei, fiindcă Duhul Sfânt îi oprise să vestească Cuvântul în Asia. ⁷Ajunși în dreptul Misiei, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a îngăduit. ⁸Așa că, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. ⁹Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un bărbat macedonean stătea și-l ruga: „Treci în Macedonia și ajută-ne.” ¹⁰După ce a avut vedenia, am căutat îndată să plecăm în Macedonia, înțelegând că Tatăl nostru ne chemase să le vestim vestea cea bună.

Lidia își deschide inima la Filipi

¹¹Așa că am pornit cu corabia din Troa și am mers drept spre Samotracia, iar a doua zi la Neapolis, ¹²iar de acolo la Filipi, cea dintâi cetate a acelei părți a Macedoniei, o colonie romană. Am rămas acolo câteva zile.

¹³În ziua Sabatului, am ieșit afară pe poartă, lângă un râu, unde credeam că este un loc de rugăciune. Ne-am așezat și am vorbit cu femeile adunate acolo. ¹⁴O femeie, numită Lidia, din Tiatira, care vindea purpură și I se închina Tatălui nostru, asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cuvintele lui Pavel. ¹⁵După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat stăruitor: „Dacă mă socotiți credincioasă Domnului, veniți în casa mea și rămâneți.” Și ne-a înduplecat.

Întemnițați pentru Evanghelie

¹⁶Pe când mergeam la locul de rugăciune, ne-a ieșit înainte o roabă care avea un duh de ghicire; ea aducea mult câștig stăpânilor ei prin ghicire. ¹⁷Ea se ținea după Pavel și după noi, strigând: „Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului Celui Preaînalt și vă vestesc calea mântuirii.” ¹⁸Așa a făcut ea multe zile. Pavel, foarte tulburat, s-a întors și i-a zis duhului: „Îți poruncesc în Numele lui Isus Hristos să ieși din ea.” Și a ieșit chiar în clipa aceea.

¹⁹Când au văzut stăpânii ei că li s-a dus nădejdea câștigului, i-au înșfăcat pe Pavel și pe Sila și i-au târât în piață înaintea dregătorilor. ²⁰I-au adus înaintea judecătorilor și au zis: „Oamenii aceștia sunt iudei și ne tulbură cetatea. ²¹Ei vestesc niște obiceiuri pe care nouă, romanilor, nu ne este îngăduit să le primim, nici să le urmăm.”

²²Mulțimea s-a ridicat și ea împotriva lor, iar judecătorii au poruncit să li se smulgă hainele lui Pavel și lui Sila și să fie bătuți cu nuiele. ²³După ce i-au bătut rău, i-au aruncat în temniță și au poruncit temnicerului să-i păzească bine. ²⁴Primind o astfel de poruncă, temnicerul i-a aruncat în temnița dinăuntru și le-a strâns picioarele în butuci.

²⁵Pe la miezul nopții, Pavel și Sila se rugau și-I cântau laude Tatălui nostru, iar cei întemnițați îi ascultau. ²⁶Deodată, s-a făcut un cutremur mare, de s-au zguduit temeliile temniței; îndată, toate ușile s-au deschis și lanțurile tuturor s-au dezlegat. ²⁷Temnicerul s-a deșteptat și, când a văzut ușile temniței deschise, și-a scos sabia, vrând să se omoare, fiindcă credea că cei întemnițați au fugit. ²⁸Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ți faci niciun rău, căci toți suntem aici!”

²⁹Atunci temnicerul a cerut lumini, a sărit înăuntru și, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila. ³⁰Apoi i-a scos afară și a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?”

³¹Ei au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, tu și casa ta.” ³²Și i-au vestit Cuvântul Domnului, lui și tuturor celor din casa lui. ³³Chiar în ceasul acela din noapte, temnicerul i-a luat, le-a spălat rănile și a fost botezat îndată, el și toți ai lui. ³⁴I-a dus apoi în casa lui, le-a pus masa și s-a bucurat nespus, împreună cu toată casa lui, că a crezut în Tatăl nostru.

³⁵Când s-a făcut ziuă, judecătorii au trimis aprozii să spună: „Dă drumul oamenilor acelora.”

³⁶Temnicerul i-a spus lui Pavel: „Judecătorii au trimis poruncă să vi se dea drumul. Ieșiți acum și mergeți în pace.”

³⁷Dar Pavel le-a zis: „Ne-au bătut în fața tuturor, fără judecată, pe noi, care suntem cetățeni romani, și ne-au aruncat în temniță. Iar acum vor să ne scoată pe ascuns? Nicidecum! Să vină ei înșiși și să ne scoată afară.”

³⁸Aprozii au spus judecătorilor cuvintele acestea, iar ei s-au înspăimântat când au auzit că sunt cetățeni romani. ³⁹Au venit, și-au cerut iertare, i-au scos afară și i-au rugat să plece din cetate. ⁴⁰Ei au ieșit din temniță și au intrat în casa Lidiei; acolo i-au văzut pe frați, i-au mângâiat și au plecat.