Faptele apostolilor 15

15 ¹Niște oameni au coborât din Iudeea și îi învățau pe frați: „Dacă nu sunteți tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.” ²Fiindcă Pavel și Barnaba au avut cu ei o neînțelegere și o dezbatere aprigă, frații au hotărât ca Pavel, Barnaba și alții dintre ei să se suie la apostolii și bătrânii din Ierusalim pentru această întrebare. ³Trimiși de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea neamurilor și aducând o mare bucurie tuturor fraților. ⁴Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de biserică, de apostoli și de bătrâni și au istorisit tot ce făcuse Tatăl nostru împreună cu ei.

⁵Dar unii credincioși din partida fariseilor s-au ridicat și au zis: „Trebuie să fie tăiați împrejur și să li se poruncească să țină Legea lui Moise.” ⁶Atunci apostolii și bătrânii s-au adunat laolaltă ca să cerceteze lucrul acesta. ⁷După multă dezbatere, Petru s-a ridicat și a zis: „Fraților, știți că, în zilele dintâi, Tatăl nostru a ales dintre voi ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul Evangheliei și să creadă. ⁸Și Tatăl nostru, care cunoaște inima, a mărturisit pentru ei, dându-le Duhul Sfânt, așa cum ne-a dat și nouă. ⁹N-a făcut nicio deosebire între noi și ei, curățindu-le inimile prin credință. ¹⁰Așadar, de ce îl puneți la încercare pe Tatăl nostru, punând pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici strămoșii noștri, nici noi nu l-am putut purta? ¹¹Dar noi credem că vom fi mântuiți prin harul Domnului Isus, la fel ca ei.”

¹²Toată mulțimea a tăcut și îi asculta pe Barnaba și pe Pavel istorisind semnele și minunile pe care le făcuse Tatăl nostru prin ei în mijlocul neamurilor. ¹³După ce au terminat de vorbit, Iacov a răspuns: „Fraților, ascultați-mă! ¹⁴Simeon a istorisit cum Tatăl nostru a cercetat mai întâi neamurile, ca să ia dintre ele un popor pentru Numele său. ^a a v14 Simeon este numele ebraic al lui Petru — același apostol care a vorbit în versetul 7. ¹⁵Și cu aceasta se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:

¹⁶„«După aceasta Mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul lui David, care este căzut; voi zidi din nou dărâmăturile lui și-l voi ridica iarăși, ^b b v16 Când Iacov spune că Tatăl nostru va zidi din nou „cortul lui David, care este căzut”, el arată spre restaurarea împlinită în Isus, fiul făgăduit al lui David, care deschide familia pentru oameni din orice neam.

¹⁷ca rămășița oamenilor să-l caute pe Tatăl nostru, chiar toate neamurile peste care este chemat Numele meu, zice Tatăl nostru, care face aceste lucruri, ¹⁸cunoscute din vechime.»

¹⁹De aceea, eu sunt de părere să nu le facem greutăți celor dintre neamuri care se întorc la Tatăl nostru, ²⁰ci să le scriem să se ferească de lucrurile pângărite de idoli, de curvie, de carnea animalelor sugrumate și de sânge. ²¹Căci, din vechime, Moise este propovăduit în fiecare cetate și citit cu glas tare în sinagogi în fiecare Sabat.”

O scrisoare către frații noștri dintre neamuri

²²Atunci apostolii, bătrânii și toată biserica au hotărât să aleagă dintre ei niște oameni și să-i trimită la Antiohia împreună cu Pavel și Barnaba: pe Iuda, numit Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. ²³Și au scris prin ei această scrisoare: „Apostolii și bătrânii, frații voștri, către frații dintre neamuri din Antiohia, Siria și Cilicia: salutare!

²⁴Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, v-au tulburat cu vorbe și v-au zdruncinat sufletele, fără să le fi dat vreo poruncă, ²⁵am găsit cu cale, într-un gând, să alegem niște oameni și să vi-i trimitem împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, ²⁶oameni care și-au pus viața în joc pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. ²⁷Așadar i-am trimis pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune și ei, cu gura lor, aceleași lucruri. ²⁸Căci Duhul Sfânt și noi am găsit cu cale să nu vă punem nicio altă greutate decât aceste lucruri de neapărat: ²⁹să vă feriți de mâncărurile jertfite idolilor, de sânge, de carnea animalelor sugrumate și de curvie. Dacă vă veți păzi de acestea, bine veți face. Fiți sănătoși!”

³⁰Așadar, fiind trimiși, au coborât la Antiohia, au adunat mulțimea și au înmânat scrisoarea. ³¹Când au citit-o, s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. ³²Iar Iuda și Sila, care și ei erau profeți, i-au îmbărbătat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. ³³După ce au petrecut acolo o vreme, frații i-au lăsat să plece în pace la cei care îi trimiseseră. ^c c v33 Cele mai vechi manuscrise nu au aici un verset 34; copiile mai târzii adaugă: „Dar Sila a hotărât să rămână acolo.” ³⁵Dar Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și vestind, împreună cu mulți alții, Cuvântul Domnului nostru.

Pavel și Barnaba se despart

³⁶După câteva zile, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să-i cercetăm pe frați în fiecare cetate în care am vestit Cuvântul Domnului nostru, ca să vedem ce mai fac.” ³⁷Barnaba voia să-l ia cu ei și pe Ioan, zis Marcu. ³⁸Dar Pavel socotea că nu este bine să-l ia pe cel care îi părăsise în Pamfilia și nu-i însoțise la lucru. ³⁹Neînțelegerea dintre ei s-a aprins atât de tare, încât s-au despărțit unul de altul; Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat pe mare spre Cipru, ⁴⁰dar Pavel l-a ales pe Sila și a pornit, încredințat de frați harului Domnului nostru. ⁴¹Și a străbătut Siria și Cilicia, întărind bisericile.