2 Împărați 9

9 ¹Prorocul Elisei a chemat pe unul dintre fiii prorocilor: „Încinge-ți mijlocul, ia sticluța aceasta cu untdelemn și du-te la Ramot-Galaad. ²Când vei ajunge acolo, caută-l pe Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși. Intră, ridică-l din mijlocul tovarășilor săi și du-l într-o odaie dinăuntru.

³Ia sticluța cu untdelemn, toarnă-l pe capul lui și spune: «Așa vorbește Tatăl nostru: Te ung împărat peste Israel.» Deschide ușa, fugi — nu zăbovi.”

⁴Așa că tânărul, slujitorul prorocului, s-a dus la Ramot-Galaad. ⁵Când a ajuns, căpeteniile oștirii ședeau împreună. „Am un cuvânt pentru tine, căpetenie”, a zis el. „Pentru care dintre noi?”, a întrebat Iehu. „Pentru tine, căpetenie.”

⁶Iehu s-a sculat și a intrat în casă. Tânărul i-a turnat untdelemnul pe cap, zicând: „Așa vorbește Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: «Te ung împărat peste poporul Meu, peste Israel. ⁷Să lovești casa lui Ahab, stăpânul tău, ca să răzbun pe Izabela sângele slujitorilor Mei, prorocii, și sângele tuturor celor ce Îmi slujesc. ⁸Toată casa lui Ahab va pieri. Voi nimici din Ahab pe orice bărbat din Israel, rob sau liber. ⁹Voi face casei lui Ahab cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și casei lui Baeșa, fiul lui Ahia. ¹⁰Cât despre Izabela, câinii o vor mânca în ogorul din Izreel și nimeni n-o va îngropa.»” Apoi el a deschis ușa și a fugit.

¹¹Iehu a ieșit la slujitorii stăpânului său. Unul l-a întrebat: „Toate bune? De ce a venit nebunul acesta la tine?” „Îl cunoașteți pe omul acesta și felul lui de a vorbi”, a zis el.

¹²„Minciună!”, au zis ei. „Spune-ne.” El a zis: „Mi-a spus: «Așa vorbește Tatăl nostru: Te ung împărat peste Israel.»”

¹³S-au grăbit și fiecare și-a luat haina și a așternut-o sub el pe treptele goale. Au sunat din trâmbiță și au strigat: „Iehu este împărat!”

Iehu îi doboară pe Ioram și pe Ahazia

¹⁴Iehu, fiul lui Iosafat, fiul lui Nimși, a uneltit împotriva lui Ioram. Ioram, împreună cu tot Israelul, apărase Ramot-Galaadul împotriva lui Hazael, împăratul Aramului, ¹⁵dar împăratul Ioram se întorsese la Izreel ca să se vindece de rănile pe care i le făcuseră arameii când se lupta cu Hazael, împăratul Aramului. Iehu a zis: „Dacă vă învoiți, nimeni să nu scape din cetate ca să ducă vestea la Izreel.” ¹⁶Iehu s-a suit în car și a plecat la Izreel, unde zăcea Ioram. Ahazia, împăratul lui Iuda, se coborâse să-l vadă. ¹⁷Când străjerul care stătea pe turnul din Izreel a văzut ceata lui Iehu venind, a strigat: „Văd o ceată de oameni.” „Ia un călăreț”, a poruncit Ioram, „și trimite-l în întâmpinarea lor, să întrebe: «Este pace?»”

¹⁸Călărețul s-a dus înaintea lui Iehu: „Așa întreabă împăratul: «Este pace?»” „Ce-ți pasă ție de pace?”, a zis Iehu. „Treci în urma mea.” Străjerul a dat de veste: „Solul a ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce.”

¹⁹Împăratul a trimis un al doilea călăreț. Acesta a ajuns la ei: „Așa întreabă împăratul: este pace?” Iehu a răspuns: „Ce-ți pasă ție de pace? Treci în urma mea.”

²⁰Străjerul a dat de veste: „A ajuns la ei, dar nu se mai întoarce. Felul de a mâna este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun.”

²¹„Înhamă carul!”, a poruncit Ioram. Când a fost gata, Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit fiecare în carul său în întâmpinarea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot, izreelitul.

²²Când l-a văzut pe Iehu, Ioram a întrebat: „Este pace, Iehu?” El a răspuns: „Ce pace, câtă vreme țin curviile și vrăjitoriile fără număr ale mamei tale, Izabela?”

²³Ioram a întors carul și a fugit, strigând către Ahazia: „Trădare, Ahazia!”

²⁴Iehu a încordat arcul cu toată puterea și l-a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a străpuns inima și el s-a prăbușit în car. ²⁵Iehu i-a zis lui Bidcar, slujbașul său: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot, izreelitul. Adu-ți aminte că, atunci când eu și tu călăream împreună în urma lui Ahab, tatăl său, Tatăl nostru a rostit împotriva lui această prorocie:

²⁶«Cu adevărat am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor săi, zice Tatăl nostru, și îți voi răsplăti chiar în ogorul acesta.» Acum ia-l și aruncă-l în ogorul acela, după cuvântul Tatălui nostru.”

²⁷Ahazia, împăratul lui Iuda, a văzut lucrul acesta și a fugit pe drumul spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit, poruncind: „Loviți-l și pe el!” L-au lovit în car pe suișul spre Gur, lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo. ²⁸Slujitorii săi l-au dus în car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său, alături de părinții săi, în Cetatea lui David. ²⁹(În al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, Ahazia a ajuns împărat peste Iuda.)

Cuvântul Tatălui nostru împotriva Izabelei

³⁰Iehu a ajuns la Izreel. Când a auzit Izabela, și-a dat cu fard la ochi, și-a împodobit capul și s-a uitat pe fereastră. ³¹Când a intrat Iehu pe poartă, ea a întrebat: „Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului tău?” ^a a v31 Izabela îl batjocorește pe Iehu numindu-l „Zimri” — un ofițer din oștire care și-a ucis împăratul ca să pună mâna pe tronul lui Israel, apoi a murit în câteva zile; astfel ea îl înfierează pe Iehu drept un trădător sortit pieirii.

³²El și-a ridicat privirea spre fereastră și a strigat: „Cine este de partea mea? Cine?” Doi sau trei fameni s-au uitat spre el.

³³„Aruncați-o jos!”, a zis Iehu. Ei au aruncat-o jos și o parte din sângele ei a stropit zidul și caii, care au călcat-o în picioare.

³⁴Iehu a intrat, a mâncat și a băut, apoi a zis: „Duceți-vă și vedeți de femeia aceasta blestemată și îngropați-o, căci era fată de împărat.”

³⁵S-au dus s-o îngroape, dar n-au mai găsit din ea decât țeasta capului, picioarele și palmele mâinilor.

³⁶S-au întors și i-au spus lui Iehu. El a zis: „Acesta este cuvântul pe care Tatăl nostru l-a rostit prin robul său Ilie, tișbitul: «În ogorul din Izreel câinii vor mânca trupul Izabelei. ³⁷Trupul Izabelei va zăcea ca gunoiul pe câmp, în ogorul din Izreel, așa că nimeni nu va putea zice: ‹Aceasta este Izabela.›»”