2 Împărați 10

10 ¹Ahab avea șaptezeci de fii în Samaria. Iehu a trimis scrisori în Samaria, către dregătorii cetății, bătrânii și îngrijitorii fiilor lui Ahab, scriind: ²„Când va ajunge la voi această scrisoare, de vreme ce fiii stăpânului vostru sunt cu voi, plus care, cai, o cetate întărită și arme, ³alegeți pe cel mai bun și mai destoinic dintre fiii stăpânului vostru, puneți-l pe tronul tatălui său și luptați pentru casa stăpânului vostru.”

⁴S-au îngrozit, s-au îngrozit peste măsură și au zis: „Iată, doi împărați n-au putut să stea înaintea lui. Cum vom putea noi să stăm?” ⁵Îngrijitorul palatului, cârmuitorul cetății, bătrânii și îngrijitorii i-au trimis vorbă lui Iehu: „Noi suntem slujitorii tăi; vom face tot ce ne vei spune. Nu vom pune împărat pe nimeni—fă ce este bine în ochii tăi.”

⁶Iehu le-a scris o a doua scrisoare: „Dacă sunteți de partea mea și vreți să mă ascultați, luați capetele fiilor stăpânului vostru și veniți la mine, la Izreel, mâine pe vremea aceasta.” Cei șaptezeci de fii ai împăratului erau cu mai-marii cetății, care îi creșteau.

⁷Când a sosit scrisoarea, i-au prins pe fiii împăratului, i-au înjunghiat pe toți șaptezeci, le-au pus capetele în coșuri și le-au trimis lui Iehu, la Izreel. ⁸Solul i-a spus: „Au adus capetele fiilor împăratului.” El a zis: „Puneți-le în două grămezi la intrarea porții, până dimineață.”

⁹Dimineața a ieșit, a stat înaintea întregului popor și a zis: „Voi sunteți nevinovați. Eu am uneltit împotriva stăpânului meu și l-am ucis, dar cine i-a lovit pe toți aceștia? ¹⁰Să știți că niciunul dintre cuvintele Tatălui nostru împotriva casei lui Ahab nu va cădea la pământ. Tatăl nostru a făcut ce a spus prin slujitorul său Ilie.”

¹¹Astfel, Iehu i-a ucis pe toți cei rămași din casa lui Ahab în Izreel—pe mai-marii lui, pe prietenii apropiați și pe preoții lui—fără să-i lase niciun supraviețuitor.

¹²Apoi s-a sculat și a plecat spre Samaria. Pe drum, la Bet-Eched al Păstorilor, ¹³Iehu le-a întâlnit pe rudele lui Ahazia, împăratul lui Iuda, și a întrebat: „Cine sunteți?” Ei au răspuns: „Suntem rudele lui Ahazia și venim să salutăm familiile împăratului și ale împărătesei-mame.”

¹⁴„Prindeți-i vii!” a zis el. I-au prins vii, apoi i-au înjunghiat la groapa de la Bet-Eched—patruzeci și doi de bărbați, fără să rămână niciunul.

¹⁵A plecat de acolo și l-a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea spre el. Iehu l-a salutat și l-a întrebat: „Este inima ta sinceră față de a mea, așa cum este a mea față de a ta?” „Este”, a zis Ionadab. „Dacă-i așa”, a zis Iehu, „dă-mi mâna ta.” El i-a dat-o, iar Iehu l-a tras în car.

¹⁶„Vino cu mine și vezi râvna mea pentru Tatăl nostru”, a zis el. Așa că l-a luat să meargă în carul său. ¹⁷Ajungând în Samaria, Iehu i-a ucis pe toți supraviețuitorii lui Ahab de acolo, nimicindu-i, întocmai cum îi spusese Tatăl nostru lui Ilie.

Iehu nimicește închinarea la Baal

¹⁸Iehu a strâns tot poporul și a zis: „Ahab a slujit lui Baal puțin; Iehu îi va sluji mult. ¹⁹Chemați-mi pe toți prorocii lui Baal, pe toți închinătorii lui, pe toți preoții lui—să nu lipsească niciunul; căci am o jertfă mare pentru Baal, și oricine va lipsi nu va trăi.” Dar Iehu lucra cu viclenie, ca să-i nimicească pe închinătorii lui Baal.

²⁰Iehu a poruncit: „Vestiți o adunare sfântă pentru Baal.” Și au vestit-o.

²¹Iehu a trimis vorbă în tot Israelul; toți închinătorii lui Baal au venit, niciunul n-a rămas deoparte. Au intrat în casa lui Baal, umplând-o de la un capăt la altul. ²²Iehu i-a spus păzitorului veșmintelor: „Scoate veșminte pentru toți închinătorii lui Baal.” Și le-a scos.

²³Iehu și Ionadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. El le-a spus închinătorilor lui Baal: „Cercetați cu grijă—vedeți să nu fie aici printre voi niciunul dintre slujitorii Tatălui nostru, ci numai închinători ai lui Baal.”

²⁴Au intrat ca să aducă jertfe și arderi-de-tot. Iehu pusese afară optzeci de bărbați și îi prevenise: „Oricine va lăsa să scape vreunul dintre bărbații pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu viața lui pentru viața aceluia.”

²⁵Când s-a sfârșit arderea-de-tot, Iehu le-a spus străjerilor și căpeteniilor: „Intrați, ucideți-i—să nu scape niciunul.” I-au trecut prin ascuțișul sabiei; străjerii și căpeteniile i-au aruncat afară și au intrat în odaia dinăuntru a templului lui Baal. ²⁶Au scos stâlpii sfinți ai templului lui Baal și i-au ars. ²⁷Au dărâmat stâlpul sfânt al lui Baal, au dărâmat templul lui Baal și l-au făcut hazna până în ziua de azi.

²⁸Astfel, Iehu a nimicit închinarea la Baal din Israel. ²⁹Totuși Iehu nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, în care îl târâse pe Israel—vițeii de aur de la Betel și de la Dan.

³⁰Tatăl nostru i-a spus lui Iehu: „Pentru că ai lucrat bine, făcând ce este drept în ochii mei, și ai făcut casei lui Ahab tot ce aveam de gând, urmașii tăi vor ședea pe tronul lui Israel până la a patra generație.”

³¹Dar Iehu n-a păzit cu grijă, din toată inima, legea Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. Nu s-a abătut de la păcatele lui Ieroboam, care îl făcuse pe Israel să păcătuiască.

³²În zilele acelea, Tatăl nostru a început să taie din Israel. Hazael i-a lovit în tot ținutul lui Israel. ³³La răsărit de Iordan—tot Galaadul, țara lui Gad, Ruben și Manase—de la Aroer, de lângă valea Arnonului, prin Galaad și Basan.

³⁴Celelalte fapte ale lui Iehu—tot ce a făcut și toată puterea lui—nu sunt oare scrise în cartea cronicilor împăraților lui Israel? ³⁵Iehu a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în Samaria; în locul lui a domnit fiul său Ioahaz. ³⁶Vremea cât a domnit Iehu peste Israel în Samaria a fost de douăzeci și opt de ani.